duminică, 30 iulie 2017

Dorințele se împlinesc in tăcere


Cerul și sufletul meu că în fotografia de mai sus.
Îmi amintesc fiecare zi in care priveam cerul și îmi puneam dorințe
Dar multe dintre ele li se împlineau celor din jurul meu.
Așa am învățat că dorințele spuse cu voce tare chiar nu se mai împlinesc vreodată.

Acum în tăcere, noaptea târziu privesc stelele și încerc să îmi pun dorințe în tăcere.
Poate așa se vor împlini.

Dorește să ai vise, dar nu le împărtăși cu nimeni.
În tăcere toate se vor împlini.

Parcul Carol si o istorie tulburatoare



Parcul Carol - Bucuresti
Numit si Parcul Libertatii are un istoric consistent care poate face si tema de cercetare, atat pentru istorici, sociologi cat si arhitectii.
Un parc plin cu amintiri de tot felul, mai triste si mai vesele.
Mai jos aveti cateva fragmente citate din alte surse web despre istoria acestui parc.




Poate ca nu e impresionant pentru voi dar trebuie sa stiti ca din anul 2015 acest parc il gasim inscris in Lista Monumentelor Istorice la pozitia cod LMI B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A).
Asadar, data viitoare cand mergeti sa observati cu atentiestatuile, una impozanta la intrare a lui Istrate, mai incolo gigantii, niste statui imense. Sus pe platforma din zona mausoleului un peisaj placut ochiului. Daca nu va plac scarile exista in lateral alei de acces mai usor.
E un parc micut dar suficient cat sa va plimbati cu bicicleta si sa faceti o partida de ping-pong la mesele asezate in lateralele parcului printre pomi.
Spatii special amenajate pentru copii.

Culegere de surse web:


 Citez:

,,Creaţie a arhitectului francez Eduard Redont, parcul Carol a fost proiectat în anul 1900 şi inaugurat în anul 1906 pe Dealul Filaretului, pe o suprafaţă iniţială de 36 ha. Parcul, amenajat în stil mixt cu latură peisagistică dominantă, are aleea centrală construită în stil geometric, vegetaţia fiind grupată astfel încât să creeze imagini apropiate peisajelor naturale. De asemenea parcul are şi un mic lac, de 2 ha, destinat agrementului.
Printre principalele obiective turistice ale parcului se numără:
Ø      Fântâna Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870;
Ø      Statuile Giganţii realizate de sculptorul Dumitru Paciurea;
Ø      Monumentul Eroilor (1962), opera arhitecţilor Horia Maicu şi Vasile Cucu;
Ø     Monumentul Eroului Necunoscut, adus de la Mărăşeşti în 1991;
Ø      Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909;
Ø      Fântâna cu Zodiac;
Ø      Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri.
Parcul Carol este înscris pe Lista monumentelor istorice din 2004 (Ordinul nr. 2314 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute) la poziţia B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A) cu umătoarea localizare: Piaţa Libertăţii - str. general Candiano Popescu - Calea Şerban Vodă - str. Cuţitul de Argint - str. dr. Constantin Istrati. În Lista Monumentelor istorice din 1992 avea poziţia 41E(1)003.


sursa citata exact: CIMEC Parcul Carol


,,În fața fostului muzeu – palat, la câțiva ani după Războiul de Întregire, a fost amenajat Monumentul Eroului Necunoscut. Este un simbol al celor căzuți în marile lupte date în timpul primului Război Mondial și deși s-a plimbat între Mărășești și Parcul Carol, acum este la mijloc de București. O flacără veșnică arde la mormânt, așa cum se cuvine a fi la căpătâiul eroilor.,,

sursa citata: minuni-in-parcul-carol-din-bucuresti-partea-1

Dealul Filaretului, acoperit cândva de vii și, poate, de aceea cunoscut ca loc de petrecere al bucureștenilor în secolul al 18-lea, a fost în anul 1848 martorul unor întruniri de mare amploare, pe care le evoca o placă de marmură așezată la intrarea în parc și având următoarea inscripție: „Aici, pe câmpia Filaretului devenită Câmpia Libertății, la 15 iunie 1848, peste 30 000 de cetățeni au depus în cadrul unei impunătoare demonstrații jurământ solemn pentru puterea revoluționară. Tot aici, la 6 septembrie 1848, masele bucureștene au ars Regulamentul Organic și <<Arhondologia>> (n.r. adică acea carte a rangurilor boierești), vestigii ale regimului feudal„.

sursa citata exact: drumliber.ro

Am ales cateva citari extrase de pe internet. AM sa revin cu aceasta poveste pentru ca sunt multe lucruri petrecute in acel parc. Momente solemne, momente triste si momente de relaxare. Sincer, atmosfera parcului nu e una vesela, e trist locul si nu iti da stare perfecta de liniste mai ales in zona mausoleului unde se gasesc ramasitele unor oameni carora nu le stiu povestea. Eroi cazuti pe campul de lupta  asa cum descrie o sursa:

Descrierea Mausoleului

Mausoleul a fost gândit ca o necropolă, lucru care reiese și din construirea sa dintr-o bază circulară cu un volum foarte mare, acoperită cu granit negru pe care sunt așezate cinci arcade zvelte placate cu granit roșu. Această rocă este originară din Suedia.  De asemenea, mozaicul care împodobește bolta interioară este acoperit cu foiță de aur, adus din Italia. Rotonda îngloba criptele a trei reprezentați de seamă ai comunismului din România: doctor Petru Groza, Gheorghe Gheorghiu-Dej, doctor Constantin Ion Parhon.
În fața Mausoleului se află un tun, iar în semicercul din jurul monumentului sunt cripte cu relicvelele mai multor militanți pentru cauza muncitorilor și pentru socialism, cum ar fi : Ștefan Gheorghiu, Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Lucrețiu Pătrășcanu, Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea ș.a.
În trecut, în momentul inaugurării monumentului, pe terasa sa superioară, într-o amforă de granit era o flacară ce ardea în permanență, păstrând vie amintirea celor care au slujit cauza clasei muncitoare.
În alveolele regăsite aici, 14 la număr, sunt amplasate ecrane pe care pot fi urmărite filme documentare privitoare la modul cinstirii eroilor neamului atât în țara noastră, cât şi în alte ţări. Iar pe pereții de fundal ai acestora sunt instalate panouri albe pe care sunt proiectate hărți, fotografii, filme, puneri în scenă, discursuri și explicări de strategie, ce ilustrează trei momente importante ale istoriei naționale: Războiul de Independență din 1877-1878, Primul Război Mondial (1914-1919) și Al Doilea Război Mondial (1941-1944).
De asemenea, în mijlocul sălii, după ce a fost făcută o reamenajare de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în locul în care înainte a fost plasat sicriul fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej acum este instalat un grup statuar “Pe aici nu se trece”, care îi prezintă pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița victoriei din mitologia greacă. Această operă a fost creată în anul 1924 de sculptorul Ioan Iordănescu.
În zilele noastre, Mausoleul, ce ar fi trebuit să reprezinte un monument pentru slăvirea eroilor neamului, este de cele mai multe ori tratat ca un loc pentru făcut fotografii sau admirat ca o simplă construcție frumoasă, de cele mai multe ori oamenii neștiind nici măcar semnificația acestuia.

Am citit acest articol si sincer nu-mi vine sa cred cam ce s-ar fi putut intampla cu maosoleului, un simbol al orasului Bucuresti. 
sursa citata si foto de mai sus: 

O poveste tulbaratoare ramane si pana azi. Nu as putea sa scriu lucruri vesele despre acest parc. Important este ca a fost salvat de la demolare, declasare si distrugere a unei memorii.
Lectura utila!

miercuri, 26 iulie 2017

Fara cuvinte






Fiind miercuri, m-am gândit să preiau şi eu obiceiul de a posta câte o fotografie reprezentativă pentru mine, aşa cum am vazut pe multe bloguri mămiceşti. Scopul este să mă ajute să trec cu bine, să mă întărească, să-mi ridice moralul şi nu numai.
 sursa foto
  pinterest.com

luni, 24 iulie 2017

Frunzareli matinale

Descarcati nervii prin ce vrei tu, dar nu pe pielea mea... cam asa suna uneori dictonul meu.

Am ajuns sa cred ca lucrurile inutile cu care ne incarcam, trebuie sa le descarcam pe altii. Nu conteaza cine sunt si de unde sunt. Nu stiu ce este in aer, probabil canicula asta ciudata. Vara asta e anormala.
Din toate punctele de vedere.
Am observat ca la peste 33 de grade am inceput sa fac urat cu tensiunea si nu nu mai. Ca nu reusesc sa inteleg oamenii care te vede ca pe un sac de box. Poate sa fie si la o coada banala de pe undeva. Nu conteaza.


Vacanta asta mi-a priit enorm si inca imi priieste. Ma inspaimanta timpul asta care trece fara mila.
Am citit ieri niste lucruri faine despre blogging si blogeri. E asa o chestie circulara cu efecte create de noi.
Unii o gandesc ca pe o strategie, eu o gandesc ca pe ceva aleatoriu. Nici nu stau sa ma framant cum sa sune, cum sa fie si alte scheme.

Virtual uneori depaseste scena realului. Gasesti de toate si pentru toti. Toate interpretarile posibile.
Partea mai buna este ca va pastra mai mult sau putin sigur patrimoniul valorilor unor culturii, fie nationale sau internationale. Fotografii exemplare, ramasite din trecutul unor povesti, recuperari a unor lucrari pe cale de disparitie.
Daca am stii cu toti sa folosim acest sptiu nu doar de loisir ci si de evolutie proprie ar fi minunat.




sâmbătă, 22 iulie 2017

Disciplina scrisului (I) Morning pages: Julia Cameron

Am inceput să scriu zilnic ceea ce este bine.
Dar nu pot să mai scriu pe hartie, deşi aşa ar trebui să fac.
Căutînd pe google ceva despre scris şi obiceiuri am dat de o idee transformată într-un obicei numit morning page găsit pe acest spaţiu virtual julia cameron basic-tools/morning-pages

La prima vedere pare o idee genială şi foarte bună pentru terapie, dar în spatele ei se ascunde, în afara faptului că este si o afacere online, multă disciplină, perseverenţă si mai ales voinţă.

De cateva zile tot mă codesc să încep acest obicei, dar nu stiu cum se face că ba mă trezesc prea târziu, ba deja unul din copii mă trezeste şi se duce ziua cu alte treburi prioritare şi banale.

Nu stiu de ce a fixat numarul de pagini la trei si nu la cat ai chef sau cat iti vine sa scrii.

Am să încerc să experimentez. Sper să văd rezultate, dacă chiar mă va ajuta să îmi golesc mintea... 



Din ce am citit eu, autorul ar fi Julia Cameron. Din ce am înţeles eu acest morning pages ar fi de fapt un obicei zilnic pe care l-a descris într-o carte a sa.
Eu nu am să fac copy paste, ci am să vă las niste link-uri de cercetare si vedeti dacă puteţi aplica sau nu obiceiul.
Am observat ca trasatura generala a celor care scriu este lipsa unei discipline consevcvente, a unui orar fix de scris.
Fireşte fiecare avem scuzele noastre personale mai puţin convingătoare sau nu.

Incer să fac o provocare, nu stiu daca imi va ieşi, probabil va trebuie sa mai chem pe cineva in aceasta provocare... habar nu am!
Trebuie sa existe si o motivatie in tot acest demers.

Am căutat pe google image si am găsit câteva fotografii interesante despre personalizarea unui jurnal dar şi un filmuleţ:







 Vă las şi alte link-uri care au legatură cu ce am scris în postare:

 want-to-make-writing-easier-try-morning-pages/
bullet-journal
Inspiratie 

Revin cu un feed-back personal.

vineri, 21 iulie 2017

Opinii personale

Mi-am inceput dimineata cu gandul la ce pareri s-au scris despre SMP. Din pacate, nu am reusit sa aflu prea multe. Doar faptul ca evenimentul in sine s-a dezvoltat, a evoluat si mai mult de atat, oameni care mai deunazi spuneau ca nu participa au participat.
Eh, unele lucruri se schimba si noi cu ele.

Imi place lumea blogurilor, dar nu m-am prins deloc cum sta treaba cu brand-ul, burnout, sponsorii, host, nisa.... termeni cu care nu operez si ma depasesc inca...
Am aflat doar ca orice inceput e greu si daca nu investesc nu produc. Sigur, nu as vrea sa cred ca blogul, scrisul devin produse, comert. Nu as vrea sa transform totul intr-o corvoada.
Desi, cum se spune e mult loc sub soare, adica in spatiul virtual.
Mi-am dat seama ca orice posesor de blog daca vrea sa se evolueze, sa se dezvolte si sa se angreneze in scris mai mult, pe deasupra sa mai castige bani, si nu prea inteleg cum, trebuie sa urmeze niste cursuri.
Social Media for Parents este un astfel de argument pentru ce am scris. Habar nu am ce se inatmpla in spatele camerelor, dar sigur acolo se leaga prietenii durabile.

Fiecare, stiu, a inceput de undeva. Problema cea mai delicata este sa ai un suport. Nu ma refer la cel financiar sau moral. Ci la unul formator. Sunt convinsa ca undeva sub soarele virtual exista oameni care se ocupa, sper, cu asemenea lucruri.

Daca nu scrii zilnic, asta in primul rand, nu evoluezi. Daca nu faci cursuri, rascolesti, planifici, iar nu evoluezi. Finaciarul e pe ultimul loc. De ce? Pai, degeaba ai tu bani de investit daca nu stii ce nisa sa ai, ce host, ce titlul la blog etc.

Singurul inconvenient din povestea asta care nu imi surade este faptul ca odata ce ai evoluat, dezvoltat devii persoana publica. Si, clar trebuie sa fii constient ca pot aparea si oameni pe care nu-i vei dori niciodata.

Oameni de genul care judeca, critica, comenteaza ceva neplacut si iti poate strica zen-ul o zi intreaga. Asta nu prea se discuta. red ca putine bloguri au discutat despre acest aspect urat. Hartuire virtuala sau atac virtual cum ii mai spune.

Sincer, va marturisesc ca nu ma pricep la afaceri si nici la comert. Insa, daca ar fi iau decizia de evolua si a ma dezvolta, sigur voi merge la un curs de genul cum raspunzi atacurilor virtuale. Sigur, exista optiunea stergi si gata. Dar cum stergi de pe retina ceea ce tocmai ai citit.

Anul asta am aflat lucruri noi. Informatiile sunt utile pentru acel moment cand voi decide sa merg mai departe. Acum sunt la un nivel mic, anonim si inutil pentru public dar util pentru mine deoarece imi acopera o anume nevoie interna a sufletului.




duminică, 16 iulie 2017

Social Media for Parents si un strop de motivatie






In fiecare an, cam pe vremea asta se organizează un evenimentul social media for parents mai mult sau mai putin util pentru toti parintii. Scopul lui e altul decat pare la prima vedere, insa din fiecare prezentare sigur va exista si ceva util pentru fiecare.
Pentru fiecare inseamna ceva pentru unii promovare, pentru altii prietenii, pentru altii relaxare depinde.
Evenimentul in sine il consider ca si o biblioteca unde pentru fiecare dintre noi exista cartea potrivita si utila.
Social Media for Parents are loc anual in acelasi loc. Urmaresc cu interes acest eveniment pentru ca de fiecare data vad oameni frumosi, oameni care muncesc mult, scriu pentru bani, scriu pentru ei, scriu pentru noi si scriu pentru ca asa simt.
Vin oameni de la care invat cate ceva nou, oameni care ma motiveaza si de la care imi iau ce consider de valoare.
Din pacate, inregistrarea de la prima editie nu am gasit-o disponibila.
Chiar daca unii care scriu o fac mai mult pentru banii, nu e problema mea. Fireste, la aspectul acesta eu una nu ma pricep si nici nu ma agit, ma depaseste aspectul asta.

De ce am eu blog?
Blogul il am din 2009 cred, nici nu mai stiu. Blogul l-am facut sa-mi vars frustrarile personale. Daca ar fi sa transform blogul si in afacere, clar as opta pentru un spatiu virtual propriu, as opta pentru o nisa care nu  stiu daca ar avea legatura cu mamicismele. Nu pentru ca sunt prea multe bloguri pe nisa asta, ci pentru ca nu ma pricep sa scriu despre copii. Sunt sincera cu mine.
Da, imi iubesc copiii dar nu reusesc sa o exprim asa cum trebuie si in scris, pur si simplu nu am vocatia asta, cel putin nu mi-am descoperit-o inca sau nu am avut suficienta motivatie pana acum. Acesta este unul din motive pentru care si particip online la eveniment. Imi aduce multa emotie, motivatie si mai ales ca o perioada de dupa ma face sa fiu mai puternica, mai echilibrata.


Imi place sa scriu, dar nu despre copii. Daca ar fi sa incep sa scriu despre copiii mei, cred ca ar fi provocarea cea mare, mai ales ca sunt mama divortata cu doi copii, desi am mai avut eu niste tentative de postari, dar nu sunt reusite.  Cine stie ce imi va aduce acest eveniment din acest an.
De aceea ii admir pe cei care scriu despre copii, chiar daca au transformat scrisul intr-un mod de viata, un obicei si chiar si intr-o sursa de venit. Bravo lor!

Asadar, nu uitati miercuri de la ora 9,00 Evenimentul Social Media for Parents va avea loc si live.




vineri, 7 iulie 2017

Imi dau timp...dar cat?

Am inceput sa scriu. Sa uit tot. Sa uit ca am iubit. Sa uit ca am fost candva indragostita.
Sa uit ca am un suflet si care a tanjit dupa iubire.
Sa uit ca am pierdut iubirea vietii mele din cauza unei casnicii ratate.
Sa uit ca am un suflet care s-a pierdut undeva pe drum si nu se mai regaseste.
Un om care a suferit mult. Un om care nu a gasit si nu gaseste drumul spre ziua de maine.
Un om care plange serile tarziu.
Un om care nu are voie sa se planga nimanui pentru ca este etichetat ca fiind om care se victimizeaza si dramatizeaza.

Ce este iertarea? Vorbe in vant.
Intr-un singur an, am pierdut cat nu am pierdut in toata viata. Desi, am castigat pe plan profesional enorm.

Nu ai voie sa mai tragi de oameni sa te prinda de mana si sa iti spuna: ,,hai, lasa trecutul si hai sa ne traim impreuna prezentul asa cum simtim, sa ne iubim fara etichete si oprelisti,,... unde sunt acei oameni frumosi si pentru care universul nu se invarte doar in jurul proiectelor lor?

Nu am sa ma mai plang nimanui. Nu am sa mai bat la nici o usa. Nu mai bat la alte case.
Am sa bat doar la propria mea casa, la propria mea usa si la propriul meu suflet.

Pentru ca doar prin scris am voie sa plang, sa trag de mine, sa bat la usa imaginatiei, sa sufar, sa iubesc, sa ma victimizez cum spun unii, sa imi plang de mila, sa ma critic, sa dramatizez... atata vreme cat am nevoie.


Imi dau timp sa iubesc...dar pe cine?
Imi dau timp sa apreciez... dar pe cine?
Imi dau timp sa plang... dar cat?
Imi dau timp sa ma regasesc... dar cat m-am ratacit?
Imi dau timp sa ma vad frumoasa... si de ce sunt singura?
Imi dau timp sa plang... dar pana cand?
Imi dau timp sa fiu eu cu mine... dar pana cand?
Imi dau timp sa ma vindec... dar cat dureaza?
 Imi dau timp sa devin relaxata... dar cum?
Imi dau timp sa o iau de la capat... dar cu cine?


Uneori, lectiile de viata par niste povesti inventate. Balarii, aiureli... dar care ranesc suflete.
Cand esti blocat in lucruri si obiceiuri ale trecutului este foarte greu sa o iei de la capat. Iar daca o iei, mereu o iei cu aceleasi greseli aduse din trecut in prezent. Cand esti slab si nu reusesti, doar o persoana te poate scoate si iti poate bloca greselile.
Impreuna cu ea poti sa opresti greselile trecutului sa te mai insoteasca in prezent. 



marți, 4 iulie 2017

Cuibul de vipere

Relatiile umane le-am comparat cu un cuib de viespi.

Ce e iubirea? Ce e dragostea pentru unii? O iluzie, o vipera, o gluma proasta sau ceva inventat.
Sunt oameni care sunt facuti doar pentru a veni in viata ta cu misiuena de ati face rau si sa te inteapa cu cate o vorba, cu critica, observatie. Pentru ei, parca nimic din ce faci si ce spui nu e bine.
Oameni care nu stiu ca si o vorba poate sa doara cate-o mie. Oamenii care nu inteleg si nu au timp sa fie langa tine atunci cand strigi.
Fiecare isi vede de interesul sau. E prioritar.

Va trebui sa ma imprietenesc cu singuratatea incet, incet... felul meu de a fi numai poate fi schimbat. Nu am cum. Atitudinea mea ii pune pe fuga pe toti care imi sunt dragi.

Nu pot altfel sa fiu decat asa...dar nu mai pot permite sa fiu ranita iar... nu mai am forta.

Trebuie sa invat sa traiesc singura. Sa ma perfectionez cu scrisul. Sa recapitulez limba mea de orgine. Sa ma bucur singura de soarele care rasare si care apune. De cladirile frumoase care sunt peste tot si care nu am apucat sa le vad de aproape. Sa traiesc privind cerul, iarba si pomi.

Nu pot sa o iau de la capat. E prea tarziu. Nu mai cred in minuni. Barbati vor ceva, vor maturitate, vor atitudini si nu mai stiu ce. Nu-i intereseaza ce vrei tu, ce astepti tu de la ei.
Maturitatea nu ma caracterizeaza. Dar responsabilizarea va exista mai mult decat la cei ce se bat in piept ca sunt trecuti prin viata si au experienta, cei care iti spun ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, ca te porti ca un copil.
 Sufletul meu a trait ce nu au trait cei care sunt plimbati in lume si care spun ca au experienta de viata.
Poate nu sunt matura, poate nu stiu sa ma comport dar inca nu am ajuns sa fiu  cu o mie de masti pe care altele si l-e pun ca sa dea bine in fata celui pe care si-l doresc.


M-am prabusit in propria alegere a vietii. Mereu cer ajutor si bat la usi gresite.
Si, nu stiu cum fac de dau doar de oameni cu suflet de gheata.
Oare mai exista omeni care sa iubeasca si cu inima nu doar cu vorba?

surse imagini: google image web



sâmbătă, 1 iulie 2017

Ganduri adunate

Nici nu stiu cu ce sa incep. Sunt atatea lucruri nescrise, incat habar nu am care ar fi ordinea lor.
Am intrerupt pe buna dreptate scrisul si postarile. Nu gaseam directia si ideile.
Anumite momente grele nu le poti depasi prin scris si gata. Ai nevoie de ceva sau de vorba cuiva sa te poti aduna, regasi si reface sufleteste.
Sunt oameni care nu inteleg nevoile tale sufletesti. Nu au timp sau chef sa te asculte.
         Insa, din noianul de oameni pe care ii cunosc, cativa mi-au fost alaturi cu o vorba buna. E mare lucru si atat. Apreciez efortul lor pentru ca nimeni nu e obligat sa ma asculte, sa le risipesc timpul cu problemele si framantarile mele interioare, cu esecul meu sentimental sau alte lucruri importante pentru mine, dar marunte si neinsemnate pentru ei.
Fireste, unele lucruri nu le poti schimba, timpul nu il poti intoarce si nici lucrurile rele nu le poti indeparta.


Daca e ceva sa ma fi marcat in viata mea, as aminti doar de parintii mei si divortul meu. Lucrurile astea vor merge mereu de mana. Nu au cum sa fie despartite. Pentru ca una o precede pe cealalta.
Nu am reusit sa gasesc acel om care sa ma sprijine si sa ofere neconditionat momente unice.
Mi-am petrecut jumatate din viata cautand fericirea. Am inteles ca ea nu exista.
Sunt asemeni lui Justinian care a cautat sa refaca maretia, grandoare si inegalabilul Imperiu. Din pacate, lucrurile nu au mers chiar cum a vrut. Nu intamplator am studiat si voi studia Imperiul bizantin. El va fi puntea mea de legatura dintre trecutul casniciei si prezentul burlaciei.
Este foarte greu sa intelegi si sa accepti sa ai puterea de a nu mai fi legata sufleteste de cineva. Sa te agati tot timpul de cineva ca sa nu ratacesti drumul spre ziua de maine. Dependenta de o persoana e o boala grea.

Ce ma leaga de Biserica Sfanta Sofia, nu am reusit sa aflu. Daca am norocul sa o vizitez candva, poate aflu. Ce nu am sa inteleg este ca toate lucrurile pe care mi le doresc si mi le-am dorit li se indeplinesc celor din jur si nu am inteles de ce.



Am invatat ca oamenii apar si dispar. E normal. Dar ce nu am inteles si nu inteleg de ce fac si rau unii dintre ei. Am intalnit oameni si oameni. Unii au reusit sa ma ajute enorm moral, altii nu m-au bagat in seama, altii m-au dezamagit. Asteptarile mele au fost mai mari de la cei care ii admiram si mai putin de la cei care nu ii damiram asa de mult.
Scotocesc prin carti, prin pagini, caut insemnari, imi place sa merg pe firul unor amintiri.
Mereu am crezut ca daca scrii si ai ce iti trebuie vei reusi sa treci peste probleme.
Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par.

Ma straduiesc sa-mi redefinesc prezentul si sa ma despart cumva de trecut, dar fara sa uit. Anumite lucruri nu ai voie sa le uiti. Prezentul determina viitorul.

Cea mai frumoasa perioada a fost cea in care am studiat Imperiul bizantin. Orele de curs care poate in alti ani puteau sa fie plictisitoare sau nu... oricum, din toata povestea ultimilor 2 ani din viata mea s-a iscat o mare dezamagire, un divort si o pasiune regasita pentru istoria bizantului.
Ce rol vor avea copii in povestea mea mai departe, va fi unul normal si firesc. Nu voi fi una din mamele care traiesc viata copiilor in locul lor. Exclus. Voi un observator bun si ascuns si ies doar cand au nevoie de mine fara sa-i sufoc. Daca vor sa intre in lumea mea a istoriei, a muzeelor, a caselor, cetatilor si locurilor interesante arhitecturale vor fi bineveniti. Nu trebuie sa citeasca tone de carti, ci exact acele carti care le va da informatii suficiente cat sa se descurce.

 Sa porti in inima un om care sa-l iubesti si sa te iubeasca e cel mai frumos lucru de pe lume, dar sa nu devii depresiv atunci cand il pierzi. Uneori, oamenii care trec prin viata ta, aparent iti umple nevoia de ascultare, nevoia de a fi sustinut moral dar in realitatea trasatura negativa caracteristica, din nefericire, pe care am intalnit-o chiar de curand este egoismul.
Ce am invatat din toate cate s-au intamplat este egoismul barbatilor care ti-l ofera pe tava atunci cand vor sa te tina la distanta.

surse foto: google image

Mosul sa va aduca o zi placuta

O imagine de pe pinterest m-a dus cu gandul la dimineata aceasta, intre o trezire grea, pregatit doi copii rapid, momentul savurari in fata ...