Petreceti o zi de sarbatoare linistita si placuta.
miercuri, 6 decembrie 2017
Mosul sa va aduca o zi placuta
O imagine de pe pinterest m-a dus cu gandul la dimineata aceasta, intre o trezire grea, pregatit doi copii rapid, momentul savurari in fata cizmulitelor incarcate modest cu cadouri de la Mosu'... ca orice ar fi sa ne straduim sa zambim zi de zi.
Petreceti o zi de sarbatoare linistita si placuta.
Petreceti o zi de sarbatoare linistita si placuta.
marți, 5 decembrie 2017
Atelier de socializare prin caligrafie - Timisoara
Sincer, am ramas placut suprinsa ca inca se mai organizeaza astfel de evenimente. De ce? Pentru ca in spatele acestei mirari placute se ascunde o mica poveste personala
Aviz celor care locuiesc in apropierea orasului de fost regat Timisoara si ar putea sa ajunga, s-o faca fara ezitari. Daca nu ati fost niciodata in acest oras si locuiti in apropiere acum aveti ocazia s-o faceti.
Redau mai jos prezentarea celor care organizeaza acest atelier:
,,Scrisul unei persoane o individualizează implicând întreaga sa fiinţă în semnele grafice. În procesul de formare al scrisului există o perioadă de activitate voluntară când executarea unui semn grafic se face cât mai apropiat de modelul dat. În timp, scrisul a devenit tot mai facil şi instrumentalizat, oamenii uitând că este o artă, o terapie şi un instrument de exprimare profundă. Din acest motiv vă sfătuim ca preţ de două ore să lăsaţi mijloacele tehnice deoparte şi să vă alăturaţi nouă în cadrul atelierului de socializare prin caligrafie unde participanţii de toate vârstele vor scrie cu stilouri fragmente de texte propuse, Cadrul, muzica, hârtia şi stilourile vor fi asigurate de Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei.
Vă aşteptăm la Casa cu Ax de Fier
Sâmbătă, 09,12,2017, ora 10,00
Taxa de participare 20 RON.
Copiii până în 14 ani au asigurată intrarea liberă.,,
Va doresc sa petreceti cele doua ore frumos si util la acest eveniment.
Pentru un reminder puteti vizita pagina evenimentului la adresa:
Atelier de socializare prin caligrafie Timisoara sambata orele 10.00
Dragii mei cititori, in urma cu cativa ani, mai bine de 17 ani am urmat o scoala de scriere cartografica unde am invatat sa execut trei tipuri de scriere folosind ca instrument de scris rottring-ul (sper ca am scris corect) si toate desenele le-am executat de mana. Din pacate, cred ca nu mai pastrez ceva sau daca am ceva nu cred ca am mai multe de doua trei lucrari.
Asadar, in amintirea perioadei de atunci m-am gandit sa scriu aceasta postare pentru cei care nu prea mai folosesc foaia si pixul (aviz celor care merg la facultate cu laptopul in loc de foi si pix/stilou).
Din pacate, nu se desfasoara in orasul Bucuresti.
Aviz celor care locuiesc in apropierea orasului de fost regat Timisoara si ar putea sa ajunga, s-o faca fara ezitari. Daca nu ati fost niciodata in acest oras si locuiti in apropiere acum aveti ocazia s-o faceti.
Redau mai jos prezentarea celor care organizeaza acest atelier:
,,Scrisul unei persoane o individualizează implicând întreaga sa fiinţă în semnele grafice. În procesul de formare al scrisului există o perioadă de activitate voluntară când executarea unui semn grafic se face cât mai apropiat de modelul dat. În timp, scrisul a devenit tot mai facil şi instrumentalizat, oamenii uitând că este o artă, o terapie şi un instrument de exprimare profundă. Din acest motiv vă sfătuim ca preţ de două ore să lăsaţi mijloacele tehnice deoparte şi să vă alăturaţi nouă în cadrul atelierului de socializare prin caligrafie unde participanţii de toate vârstele vor scrie cu stilouri fragmente de texte propuse, Cadrul, muzica, hârtia şi stilourile vor fi asigurate de Asociaţia Culturală Salvaţi Patrimoniul Timişoarei.
Vă aşteptăm la Casa cu Ax de Fier
Sâmbătă, 09,12,2017, ora 10,00
Taxa de participare 20 RON.
Copiii până în 14 ani au asigurată intrarea liberă.,,
Ceea ce am sa fac si eu in aceeasi zi, din pacate nu am cum sa ajung, desi mi-as fi dorit tare mult, am sa rascolesc arhiva cu amintiri, am sa-mi rezerv si eu doua ore in care sa nu mai existe calculator, telefon sau tableta. Niciun ecran. Stilou, cerneala, foi, rigle, fara muzica, mediul linistit si tacut al unei biblioteci din cadrul Facultatii de Istorie.
Va doresc sa petreceti cele doua ore frumos si util la acest eveniment.
Pentru un reminder puteti vizita pagina evenimentului la adresa:
Atelier de socializare prin caligrafie Timisoara sambata orele 10.00
Ghidul poznet de cultura, o revista pentru cei mici si mari scolari
Dragii mei cititori,
Pentru ca lucrez de foarte multi ani intr-o biblioteca, insa din pacate aici nu avem revistute pentru copii scolari m-am gandit sa dau o raita virtuala prin muzeele capitalei. Din fericire, un muzeu pe care va invit sa-l vizitati cumva, candva, eventual cand are loc un eveniment aparte este Muzeul Hartilor
Sper in curand sa-l vizitez deoarece se pare ca este unul din muzeele bucurestene care editeaza o altfel de revista.
Pentru o vizita virtuala si alte detalii
http://www.muzeulhartilor.ro/
Orar de vizitare:
Miercuri - Duminica
10.00 - 18.00
Luni - Marti este inchis
Pentru ca lucrez de foarte multi ani intr-o biblioteca, insa din pacate aici nu avem revistute pentru copii scolari m-am gandit sa dau o raita virtuala prin muzeele capitalei. Din fericire, un muzeu pe care va invit sa-l vizitati cumva, candva, eventual cand are loc un eveniment aparte este Muzeul Hartilor
Sper in curand sa-l vizitez deoarece se pare ca este unul din muzeele bucurestene care editeaza o altfel de revista.
Pentru o vizita virtuala si alte detalii
http://www.muzeulhartilor.ro/
Orar de vizitare:
Miercuri - Duminica
10.00 - 18.00
Luni - Marti este inchis
Nu ma pricep eu la prezentari dar mi-a placut revista si sper sa reusesc sa ajung s-o cumpar pentru copii.
Fotografia de mai jos am vazut-o postat pe pagina lor de Facebook.
luni, 4 decembrie 2017
Imaginea de luni
O imagine gasita prin notificarile venite prin e-mail de la celebra platforma ce aduna zilnic multe si foarte multe imagini si fotografii din toate colturile lumii este pinterest
Cum sa ai o zi perfecta la munca
clic pe imagine
sursa:
o zi perfecta la munca
o puteti vizualiza aici:
Inspiratie de dimineata
M-a amuzat partea aceea cu eat the frog 👧
O alta imagine motivationala pentru cele care se numesc asa zise gospodine si pentru cele care se ocupa vor nu vor, cand si cand de mediul ambiant al locuintei de burlaca, divortata sau cu parintii.
imaginea o gasiti aici
cum sa pastrezi o casa curata
O zi productiva tuturor!
Cum sa ai o zi perfecta la munca
clic pe imagine
sursa:
o zi perfecta la munca
o puteti vizualiza aici:
Inspiratie de dimineata
M-a amuzat partea aceea cu eat the frog 👧
O alta imagine motivationala pentru cele care se numesc asa zise gospodine si pentru cele care se ocupa vor nu vor, cand si cand de mediul ambiant al locuintei de burlaca, divortata sau cu parintii.
cum sa pastrezi o casa curata
O zi productiva tuturor!
Jurnalul unei femei simple
Pentru astazi:
03.12.2017
Afara:
Se înserează. Cer acoperit. Nici urma de nori sau soare. Ploaie maruntă în tandem cu tristetea mea.
Ma gandesc:
Cum anul acesta a fost unul cu mult zbucium. Oamenilor au aşa o plăcere să se joace cu destinul altora.
Din locurile din care invatam:
Am invatat să nu mai dăruiesc niciunui bărbat ce am dăruit in căsnicia de 16 ani avută. Nici inima să nu i-o mai aşez in palmele sale pentru că principiul oferă ca să primeşti sau primeşti ceea ce oferi nu funcţionează.
Sunt recunoscatoare pentru:
Pentru că am doi copii frumoşi.
Din bucatarie:
Seminţe prăjite
Citesc:
Blogosfera mămicească
Blogosfera mămicească
Ceea ce sper si imi doresc:
Să nu mai depind de nimeni. Să se termine povestea asta cu fostul soţ şi cu şantajele lui emoţionale. Îmi doresc să fiu mai tăcută şi mai liniştită, uneori să ai gura mare nu e deloc de bun augur.
Să nu mai depind de nimeni. Să se termine povestea asta cu fostul soţ şi cu şantajele lui emoţionale. Îmi doresc să fiu mai tăcută şi mai liniştită, uneori să ai gura mare nu e deloc de bun augur.
Ce mai mesteresc:
Aş meşterii dar nu m-am decis încă ce. Poate după ce reuşesc să termin studiile anul următor. Mă gândesc la grădinărit în jardinieră
Aş meşterii dar nu m-am decis încă ce. Poate după ce reuşesc să termin studiile anul următor. Mă gândesc la grădinărit în jardinieră
Ascult:
In casa:
Linişte. Copiii sunt cu tatăl lor. Nu sunt bine singură, dar uneori e necesar. Mă gandesc să fac o listă cu avanatajele singurătăţii.
Vizionez:
Momentan nimic
Unul din lucrurile mele preferate:
Să mănânc multă îngheţată!!!
Planuri de weekend:
Se duse si weekend-ul. Nu am făcut mare lucru, dar m-am odihnit mult în această minivacanţă.
O imagine interesanta:Se duse si weekend-ul. Nu am făcut mare lucru, dar m-am odihnit mult în această minivacanţă.
Rama e de la facebook. Fotografia îmi aparţine.
duminică, 3 decembrie 2017
Timp special Proiecte de sambata
Pentru mai bine de ceva luni de cand nu am mai avut ,,timp,, de asa ceva...dar iata ca am reusit sa petrec un timp frumos cu fata mea. Am luat carioci si am inceput amandoua sa coloram asa cum o fi, important e conexiunea care se petrece in acel timp special.
sâmbătă, 4 noiembrie 2017
Pe urmele unui model
Fiecare dintre noi in primii ani de scoala cautam un model de urmat mai mult sau mai putin cu conotatii pozitive sau nu.
Fiecare asteptam de la acel model si mai mult si mai mult.
Modelul e ca o busola fara de care nu putem porni la drum in viata.
Fiecare avem nevoie de un model. Sigur ca nu in parintii il vom gasi.
Un profesor de regula e primul nostru model.
Tu cui i-ai scrie o scrisoare de multumire pentru ceea ce ai reusit sa realizezi pana azi?
Eu i-as scrie o scrisoare unei profesoare din scoala generala care mi-a dat aripi mai mari decat am putut duce. Aripi cu care am reusit sa zbor uneori la inaltimi interzise. Inaltimi periculoase.
I-am pierdut urma. M-am ratacit. M-am regasit in final in facultate unde nu am gasit niciun model de urmat in niciun profesor. La master am gasit mai multe modele decat pot duce. Asadar, aveti grija ce modele va alegeti. Este posibil sa nu puteti duce la final ce gasiti.
Daca m-ar intreba cineva acum cine e modelul tau la Master nu as putea sa-i raspund.
Asteptarile mele au fost pe masura. Acum eu sa fiu pe masura asteptarilor gasite.
Cine, ce, cum, unde, de ce?
Intrebari cu care sa incepeti cautarile.
Fiecare asteptam de la acel model si mai mult si mai mult.
Modelul e ca o busola fara de care nu putem porni la drum in viata.
Fiecare avem nevoie de un model. Sigur ca nu in parintii il vom gasi.
Un profesor de regula e primul nostru model.
Tu cui i-ai scrie o scrisoare de multumire pentru ceea ce ai reusit sa realizezi pana azi?
Eu i-as scrie o scrisoare unei profesoare din scoala generala care mi-a dat aripi mai mari decat am putut duce. Aripi cu care am reusit sa zbor uneori la inaltimi interzise. Inaltimi periculoase.
I-am pierdut urma. M-am ratacit. M-am regasit in final in facultate unde nu am gasit niciun model de urmat in niciun profesor. La master am gasit mai multe modele decat pot duce. Asadar, aveti grija ce modele va alegeti. Este posibil sa nu puteti duce la final ce gasiti.
Daca m-ar intreba cineva acum cine e modelul tau la Master nu as putea sa-i raspund.
Asteptarile mele au fost pe masura. Acum eu sa fiu pe masura asteptarilor gasite.
Cine, ce, cum, unde, de ce?
Intrebari cu care sa incepeti cautarile.
joi, 2 noiembrie 2017
Cum ti-e sufletul asa iti este si viata
Cum ti-e sufletul asa iti este si viata.
Amar e sufletul amara viata ai.
Si, nimeni de nicaieri nu poate face ceva in locul tau, iar din vorbe nicicand nu poti misca lucrurile. De niciunde nu poti sa vezi o farama de bunatate daca tu ai sufletul plin de ura si venin.
Ca o poveste de iubire sa inceapa, tu trebuie sa fii acela care sa ofera iubire. Nimeni nu intoarce privirea spre un om plin de rautate si frustrare.
Sa fii iar ce ai fost candva, nu astepta sa vina cineva din trecut sa iti ia mana si sa iti spuna hai in lume cu mine sa fim noi doi si atat. Nimeni nu te priveste cu ochi buni cand ceri si ceri si spui vreau si vreau.
Oamenii doar judeca si barfesc. Sunt putini care inteleg dorul si neimplinirile personale.
Cele mai urate si depresive postari pe care le-am scris in viata mea pe blog. Unele din trecut care numai sunt nu erau chiar asa. M-a marcat urat divortul. M-a marcat lipsa persoanei dragi si care mi-a intors spatele exact cand aveam nevoie cel mai mult.
Sper ca aceasta postare sa fie ultima de acest gen. Pentru ca a fost cea mai grea perioada din viata mea si am crezut in ziua revenirii. Zi care o credeam foarte departe.
Amar e sufletul amara viata ai.
Si, nimeni de nicaieri nu poate face ceva in locul tau, iar din vorbe nicicand nu poti misca lucrurile. De niciunde nu poti sa vezi o farama de bunatate daca tu ai sufletul plin de ura si venin.
Ca o poveste de iubire sa inceapa, tu trebuie sa fii acela care sa ofera iubire. Nimeni nu intoarce privirea spre un om plin de rautate si frustrare.
Sa fii iar ce ai fost candva, nu astepta sa vina cineva din trecut sa iti ia mana si sa iti spuna hai in lume cu mine sa fim noi doi si atat. Nimeni nu te priveste cu ochi buni cand ceri si ceri si spui vreau si vreau.
Oamenii doar judeca si barfesc. Sunt putini care inteleg dorul si neimplinirile personale.
Cele mai urate si depresive postari pe care le-am scris in viata mea pe blog. Unele din trecut care numai sunt nu erau chiar asa. M-a marcat urat divortul. M-a marcat lipsa persoanei dragi si care mi-a intors spatele exact cand aveam nevoie cel mai mult.
Sper ca aceasta postare sa fie ultima de acest gen. Pentru ca a fost cea mai grea perioada din viata mea si am crezut in ziua revenirii. Zi care o credeam foarte departe.
duminică, 29 octombrie 2017
Ceri, dar trebuie sa si dai inapoi
Oricat ai cere ce crezi ca ti se cuvine, trebuie sa intelegi ca trebuie sa dai ceva inapoi, altfel ceea ce ai cerut ti se va lua.
Asa am patit si eu, am cerut mi s-a dat, dar inapoi nu am dat nimic.
Nu am oferit nimic.
Ce iubirea e aia care asteapta sa dai inapoi.
Cred ca, nu ma voi vindeca niciodata. Inima s-a prabusit in propria lume ireala.
Traiesc mai mult virtual. Cand vine vorba de real, totul se preface in nimic.
Dincolo de acest ecran tacut nu exista nimic. Eu si doar eu nnpentru nimeni (ma refer la viata sentimentala). Cine sa faca ceva pentru mine? Daca nu fac si eu la randul meu? Daca nu ofer si eu ceva?
Iubirea pentru multi e un fel de troc.
Nu am cum sa ma vindec. Oricat am cautat sa ies din din povestea asta nu voi reusi. Propriul vinovat sunt doar eu. Oricat incerc sa gasesc pe cineva sa ma asculte si sa fie al meu.
Unde e?
Cand in lumea asta larga rautatea si prostia e mare cat cerul.
Lumea virtuala e o lume uneori in care nu gasesti decat rebuturi si nebuni. Probabil si eu la fel sunt. Altfel ce as cauta in lumea virtuala?
Atat de rau am decazut de imi caut partener in lumea virtuala.
Unde si cand m-am pierdut?
Unde imi sunt valorile pe care le aveam in urma cu cativa ani?
Unde sunt femeia plina de iubire si entuziasm?
Cine le-a calcat si cum in picioare?
Oricat ma vait eu in postari, nimic nu se schimba si nu se va schimba.
Oricat as umbla eu in lumea asta larga dupa iubire, nu ma aleg decat cu dezamagiri, prostie si tristete.
Ai grija ce-i ceri lui Dumnezeu, iti va da, dar daca nu dai si tu ceva inapoi in schimb, asa cum ti+a dat asa iti va si lua.
Anul viitor va fi anul visurilor...cel mai de seama va fi zbor cu avionul spre alte zari!
Ce pacat ca nu am cu cine sa impart toate astea. Voi fi singura mereu.
Asa am patit si eu, am cerut mi s-a dat, dar inapoi nu am dat nimic.
Nu am oferit nimic.
Ce iubirea e aia care asteapta sa dai inapoi.
Cred ca, nu ma voi vindeca niciodata. Inima s-a prabusit in propria lume ireala.
Traiesc mai mult virtual. Cand vine vorba de real, totul se preface in nimic.
Dincolo de acest ecran tacut nu exista nimic. Eu si doar eu nnpentru nimeni (ma refer la viata sentimentala). Cine sa faca ceva pentru mine? Daca nu fac si eu la randul meu? Daca nu ofer si eu ceva?
Iubirea pentru multi e un fel de troc.
Nu am cum sa ma vindec. Oricat am cautat sa ies din din povestea asta nu voi reusi. Propriul vinovat sunt doar eu. Oricat incerc sa gasesc pe cineva sa ma asculte si sa fie al meu.
Unde e?
Cand in lumea asta larga rautatea si prostia e mare cat cerul.
Lumea virtuala e o lume uneori in care nu gasesti decat rebuturi si nebuni. Probabil si eu la fel sunt. Altfel ce as cauta in lumea virtuala?
Atat de rau am decazut de imi caut partener in lumea virtuala.
Unde si cand m-am pierdut?
Unde imi sunt valorile pe care le aveam in urma cu cativa ani?
Unde sunt femeia plina de iubire si entuziasm?
Cine le-a calcat si cum in picioare?
Oricat ma vait eu in postari, nimic nu se schimba si nu se va schimba.
Oricat as umbla eu in lumea asta larga dupa iubire, nu ma aleg decat cu dezamagiri, prostie si tristete.
Ai grija ce-i ceri lui Dumnezeu, iti va da, dar daca nu dai si tu ceva inapoi in schimb, asa cum ti+a dat asa iti va si lua.
Anul viitor va fi anul visurilor...cel mai de seama va fi zbor cu avionul spre alte zari!
Ce pacat ca nu am cu cine sa impart toate astea. Voi fi singura mereu.
sâmbătă, 7 octombrie 2017
Ploaia din suflet nu se opreste niciodata
E sambata, dar ploua.
Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata.
Nu as fi crezut ca va veni in final si ziua in care sa fiu mai calma si mai impacata cu mine.
M-am frustrat destul. Oricum nu intereseaza pe nimeni ca eu am neimpliniri sau dezamagiri. Fiecare dintre noi punem mai presus propriile interese, indiferent care sunt ele.
Am invatat ca un om cand te vrea, te vrea si gata. Nu exista pretexte.
Oamenii nu mai stiu sa iubeasca si sa doreasca. Munca e mai presus de toate.
Viata e compusa si sin clipe de relaxare.
Inca strabat drumul spre maturizare, dar parca refuz sa ma maturizez. Nu vreau sa devin adult, nici acum. Si, ce daca cei din jur fug de mine. E mai rau daca fug eu de mine. Atunci e cel mai grav.
Nu mai cred in iubire si relatii. Dezamagirile si vicitimizarile m-au obosit, pur si simplu.
Incerc sa ma adun complet, dar am observat ca nu dunt genul sa ma afund in studii si carti. Din pacate, prea tarziu am ajuns sa fac ce as fi vrut sa fac in urma cu 20 de ani si ceva, mult prea taziu. Am obosit.
Emotional depind de ceva sau de cineva.
Mereu m-am gandit ca intr-o zi voi parasi orasul in care stau. Nu apartin niciunui sector. Nu ma leaga nimic de orasul acesta. Las destinul sa decida.
Nu am stiut sa ma fac iubita si sa pastrez o iubire. Asa mi s-a spus. Probabil asa o fi. Motive: ca nu am facut anumite lucruri si nu am fost nu stiu cum.
Mereu am vrut sa am langa mine o persoana sa ma asculte, sa ma respecte, sa ma indrume...de fapt, practic mi-a lipsit iubirea parinteasca si de aceea niciodata nu voi putea avea o relatie. Trebuia sa imi dau seama ca nu am cum sa am o familie daca eu nu am avut una care sa ma iubeasca si sa ma indrume.
In zadar imi caut eu un om.
Nimeni nu e dispus sa imparta viata cu o femeie ca mine.
Ma amagesc singura.
Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata.
Nu as fi crezut ca va veni in final si ziua in care sa fiu mai calma si mai impacata cu mine.
M-am frustrat destul. Oricum nu intereseaza pe nimeni ca eu am neimpliniri sau dezamagiri. Fiecare dintre noi punem mai presus propriile interese, indiferent care sunt ele.
Am invatat ca un om cand te vrea, te vrea si gata. Nu exista pretexte.
Oamenii nu mai stiu sa iubeasca si sa doreasca. Munca e mai presus de toate.
Viata e compusa si sin clipe de relaxare.
Inca strabat drumul spre maturizare, dar parca refuz sa ma maturizez. Nu vreau sa devin adult, nici acum. Si, ce daca cei din jur fug de mine. E mai rau daca fug eu de mine. Atunci e cel mai grav.
Nu mai cred in iubire si relatii. Dezamagirile si vicitimizarile m-au obosit, pur si simplu.
Incerc sa ma adun complet, dar am observat ca nu dunt genul sa ma afund in studii si carti. Din pacate, prea tarziu am ajuns sa fac ce as fi vrut sa fac in urma cu 20 de ani si ceva, mult prea taziu. Am obosit.
Emotional depind de ceva sau de cineva.
Mereu m-am gandit ca intr-o zi voi parasi orasul in care stau. Nu apartin niciunui sector. Nu ma leaga nimic de orasul acesta. Las destinul sa decida.
Nu am stiut sa ma fac iubita si sa pastrez o iubire. Asa mi s-a spus. Probabil asa o fi. Motive: ca nu am facut anumite lucruri si nu am fost nu stiu cum.
Mereu am vrut sa am langa mine o persoana sa ma asculte, sa ma respecte, sa ma indrume...de fapt, practic mi-a lipsit iubirea parinteasca si de aceea niciodata nu voi putea avea o relatie. Trebuia sa imi dau seama ca nu am cum sa am o familie daca eu nu am avut una care sa ma iubeasca si sa ma indrume.
In zadar imi caut eu un om.
Nimeni nu e dispus sa imparta viata cu o femeie ca mine.
Ma amagesc singura.
vineri, 6 octombrie 2017
Pasiunea e ta si doar a ta
Ma uit la oameni pe strada cum merg grabiti. Ma uit la cladiri cum stau neputincioase si nimeni nu le mai admira.
Putini sunt cei care se mai opresc sa le vada starea lor de conservare. Cum sa treci de un milion de ori pe langa o cladirie si sa nu ii admiri frumusetea sa?
Multi sunt prea ocupati si preocupati cu fel de fel de lucruri banale. Se uita la toate emisiunile si pierd timp pretios. Uita, sa priveasca si in jurul lor.
Cum e sa te opresti cateva secunde si sa privesti o minune arhitecturala? Ai incercat?
Din pacate, oamenii de felul acesta sunt putini. Multi o fac cu scopuri si interese. Putini sunt cei care pur si simplu o fotografiaza, o admira si o cunoaste. Putini o fac cu scop de relaxarea sa proprie.
Cand am cerut parerea cuiva legat de marca aparatului foto, am primit un raspuns care m-a dezamagit total.
Oamenii buni, daca nu ai si o sursa de energie pozitiva care sa nu fie raportata si la bani treci greu si imbatranesti tardiv.
Cand nimeni nu e langa tine sa te ia in brate, sa iti spuna o vorba frumoasa si sa te sustina, iti cauti implinirea sufleteasca in lucruri sau actiuni.
Sigur, multi nu inteleg ca, uneori nu e suficient sa ai copii si gata. Nu e asa treaba. Putini inteleg ca iubirea de partener e una si iubirea de copil e alta. Sunt doua lucruri diferite.
Am tot cautat sa inteleg de ce multi gandesc de genul: ,,ai copii, suficient,,.
Parca, gata, stop viata ta se opreste in loc si se invarte doar in jurul copiilor. Nu, nu e asa. Copii cresc si pleaca. Cand pleaca, cu ce iti umpli golul imens? Daca nu ai deja si o pasiune pe langa, fie ea care o fi.
Sa nu lasi pe nimeni sa te judece dupa pasiunea ta. Nimeni nu poate sa iti faca alegerile in locul tau. Nu e viata lor, e viata ta.
Cine iti da tie inapoi acele momente frumoase? Cine iti alinta tie momentul tau cu tine? Cine are rabdare sa te asculte? Cine sta sa asculte in miez de noapte banalitatile tale?
Nimeni. Iar daca apare, ai grija sa il pastrezi langa tine. Pretuieste acei oameni care te asculta.
Putini sunt cei care se mai opresc sa le vada starea lor de conservare. Cum sa treci de un milion de ori pe langa o cladirie si sa nu ii admiri frumusetea sa?
Multi sunt prea ocupati si preocupati cu fel de fel de lucruri banale. Se uita la toate emisiunile si pierd timp pretios. Uita, sa priveasca si in jurul lor.
Cum e sa te opresti cateva secunde si sa privesti o minune arhitecturala? Ai incercat?
Din pacate, oamenii de felul acesta sunt putini. Multi o fac cu scopuri si interese. Putini sunt cei care pur si simplu o fotografiaza, o admira si o cunoaste. Putini o fac cu scop de relaxarea sa proprie.
Cand am cerut parerea cuiva legat de marca aparatului foto, am primit un raspuns care m-a dezamagit total.
Oamenii buni, daca nu ai si o sursa de energie pozitiva care sa nu fie raportata si la bani treci greu si imbatranesti tardiv.
Cand nimeni nu e langa tine sa te ia in brate, sa iti spuna o vorba frumoasa si sa te sustina, iti cauti implinirea sufleteasca in lucruri sau actiuni.
Sigur, multi nu inteleg ca, uneori nu e suficient sa ai copii si gata. Nu e asa treaba. Putini inteleg ca iubirea de partener e una si iubirea de copil e alta. Sunt doua lucruri diferite.
Am tot cautat sa inteleg de ce multi gandesc de genul: ,,ai copii, suficient,,.
Parca, gata, stop viata ta se opreste in loc si se invarte doar in jurul copiilor. Nu, nu e asa. Copii cresc si pleaca. Cand pleaca, cu ce iti umpli golul imens? Daca nu ai deja si o pasiune pe langa, fie ea care o fi.
Sa nu lasi pe nimeni sa te judece dupa pasiunea ta. Nimeni nu poate sa iti faca alegerile in locul tau. Nu e viata lor, e viata ta.
Cine iti da tie inapoi acele momente frumoase? Cine iti alinta tie momentul tau cu tine? Cine are rabdare sa te asculte? Cine sta sa asculte in miez de noapte banalitatile tale?
Nimeni. Iar daca apare, ai grija sa il pastrezi langa tine. Pretuieste acei oameni care te asculta.
sâmbătă, 30 septembrie 2017
Poarta-ti inima in siguranta
Incerc sa redevin cumva o persoana altfel. Incerc sa ma detasez de un trecut si o persoana pentru care reprezint un Bau Bau. Ma straduiesc sa gasesc o cale de-mi suprima furia. Ma lupt cu frustrarea si neimplinirea sufleteasca de mai bine de jumatate de an.
Credeam ca va fi simplu si voi reusi sa calc in picioare un trecut plin de rautati si tristeti.
Dar nu reusesc. In ochii lui ma victimizez si ma frustrez. E incredibil cat de bine s-a prefacut in acesti ani si ce bine si-a jucat rolul de sot (ex) neglijat si neimplinit.
Barbatii, multi dintre ei sunt niste ipocriti si prefacuti. Rar ii faci pe unii sa se transforme in oameni dintr-o bucata, in oameni care sa spuna lucrurilor pe nume. Oameni care sa nu te abureasca si sa te joace pe degete asa cum a facut si fostul meu sot care in final a reusit sa recunoasca (sub presiunile mele) ca nu am fost deloc ce isi dorea de la viata.
Am pierdut ani de zile langa un om care nu ma mai iubea de niciun fel. Cu un om care se bate cu pumnii in piept acum ca el a facut si a dres iar eu am fost si am facut si am fugit etc.
Mereu imi vor rasuna cuvintele lui pe post de scut de aparare.
Cum ma jigneste fara incetare daca ii jignesc femeie cu care si-a refacut viata si care e ingerul vietii sale... Inger ce poate oricand sa se transforme in demon.
Ce om poti fii sa traumatizezi pe viata un om si apoi sa te transformi intr-un om dintr-o bucata. Dupa ce il calci in picioare si il joci dupa bunul plac?
Ce om poti sa fii cand femeii care ţi-a stat alaturi in cele mai grele momente ale vieţii o calci in picioare si o tii sub amenintari si santaje?
Iar cand incearca sa-si refaca viata o pui la zid ca pe un tradator? Asta dupa ce tu tradezi primul.
Si, acum imi amintesc clar, in urma cu mai bine 14 ani, cand intr-o dimineata in bucataria din casa mamei lui ma santaja ca daca il insel ma trimite pachet la tata inapoi in cartierul ala urat. Cum eu trebuia sa vin direct acasa de la munca si nu ma opream deloc sa ma uit la vitrine caci altfel imi ieseau vorbe de genul
ai fost cu vreunul?
Am fost si sunt judecata dupa trecut, dupa faptul ca nu m-am maritat cu el virgina.
In ochii unui barbat, cand ajungi sa devii o femeie de nimic, un fel de bau bau, ala nu mai e barbat, nu-l mai numesti barbat.
Se numeste el barbat care iti indruga doar rautati si santaje?
Care te acuza ani de zile de lucruri care nici nu visai sa le faci?
In fina, imi pun o intrebare? De ce oamenii buni merita astfel de oameni in jur?
De ce femeia trebuie sa fie pe post de sclava a barbatului?
MAI SUNTEM IN EVUL MEDIU SI EU NU STIU?
De ce o femeie trebuie sa stea nonstop la picioarele barbatului, sa se lase pe ea si sa faca doar ce vrea el... si cand inceteaza sa faca asta devine bau bau, devine o mizerie de femeie, devine o curva, devina o vagaboanda, devina o nenorocita, devine o proasta, devina o tampita.... iata toate jignirile primite de la fostul sot.
Am scris aceasta postare pentru ca sa nu cumva sa mai indraznesc sa am pretentii de la viata anterioara!
Sa-mi amintesc ce fel de om sunt si cu ce fel de oameni am avut de-a face.
Sa-mi aminteasca ce sot muncitor am avut si cate a facut pentru mine iar eu ca un om de mizerie l-am neglijat, nu am facut sex de cate ori a vrut, ca am fost prea obosita, ca noaptea ma trezea fata de 5 ori si trebuia sa fiu fresh, ca am facut al doilea copil ca sa-l leg de mine si mai mult ca nu poate sa divorteze (uiteca, in final a putut divorta), ca nu il luam in brate de cate ori voia, ca ii intoarceam spatele.... tu, ziua ma jignesti si seara ai pretentii.
In ziua cand am aflat ca m-a inselat totul s-a terminat. Nu am putut sa trec, am incercat sa-mi refac viata dar si acela a fost la fel ca el, cu aceleasi rautati... cine te'a pus sa faci doi copii? de ce ai mai stat cu el daca l-ai vazut ca e asa? de ce asa si pe dincolo....
Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa am sanatate si putere de munca.
Sper intr-o zi sa am casa mea platita din munca mea si sa nu mai stau in casa fostului sot sub amenintarea caruia stau zilnic, sub santajul ca imi ia copii daca nu fac cum spune el si ce vrea el. Ca am mult tupeu si gura mare, ca nu e treaba mea ca isi duce femeie vietii lui sa stea la aceeasi masa unde am stat eu mai bine de 20 de ani... si ma opresc... pentru ca, nu-i asa? eu sunt Bau Bau pentru el.
Si mai imi doresc enorm sa intalnesc si eu un barbat dintr-o bucata, un om care sa stie sa apare o femeie cand are nevoie, sa stea acasa cu familia in weekend si nu numai, un om care sa ma accepte asa cum sunt eu, cu bune cu rele, cu doi copii si cu trecutul asa cum a fost el. Un barbat care sa nu imi spuna dupa 20 de ani si ceva ca eu sunt un Bau Bau pentru el, o femeie de mizerie, o femeie care a fugit, o femeie care cica s-a dus dupa barbati (si eu nu stiam), un barbat ca sa stie cu adevarat sa respecte o femeie si sa nu o jigneasca si vina cu scuze si pretexte de tot felul pentru a se da el cel mai cuminte de pe planeta.
Credeam ca va fi simplu si voi reusi sa calc in picioare un trecut plin de rautati si tristeti.
Dar nu reusesc. In ochii lui ma victimizez si ma frustrez. E incredibil cat de bine s-a prefacut in acesti ani si ce bine si-a jucat rolul de sot (ex) neglijat si neimplinit.
Barbatii, multi dintre ei sunt niste ipocriti si prefacuti. Rar ii faci pe unii sa se transforme in oameni dintr-o bucata, in oameni care sa spuna lucrurilor pe nume. Oameni care sa nu te abureasca si sa te joace pe degete asa cum a facut si fostul meu sot care in final a reusit sa recunoasca (sub presiunile mele) ca nu am fost deloc ce isi dorea de la viata.
Am pierdut ani de zile langa un om care nu ma mai iubea de niciun fel. Cu un om care se bate cu pumnii in piept acum ca el a facut si a dres iar eu am fost si am facut si am fugit etc.
Mereu imi vor rasuna cuvintele lui pe post de scut de aparare.
Cum ma jigneste fara incetare daca ii jignesc femeie cu care si-a refacut viata si care e ingerul vietii sale... Inger ce poate oricand sa se transforme in demon.
Ce om poti fii sa traumatizezi pe viata un om si apoi sa te transformi intr-un om dintr-o bucata. Dupa ce il calci in picioare si il joci dupa bunul plac?
Ce om poti sa fii cand femeii care ţi-a stat alaturi in cele mai grele momente ale vieţii o calci in picioare si o tii sub amenintari si santaje?
Iar cand incearca sa-si refaca viata o pui la zid ca pe un tradator? Asta dupa ce tu tradezi primul.
Si, acum imi amintesc clar, in urma cu mai bine 14 ani, cand intr-o dimineata in bucataria din casa mamei lui ma santaja ca daca il insel ma trimite pachet la tata inapoi in cartierul ala urat. Cum eu trebuia sa vin direct acasa de la munca si nu ma opream deloc sa ma uit la vitrine caci altfel imi ieseau vorbe de genul
ai fost cu vreunul?
Am fost si sunt judecata dupa trecut, dupa faptul ca nu m-am maritat cu el virgina.
In ochii unui barbat, cand ajungi sa devii o femeie de nimic, un fel de bau bau, ala nu mai e barbat, nu-l mai numesti barbat.
Se numeste el barbat care iti indruga doar rautati si santaje?
Care te acuza ani de zile de lucruri care nici nu visai sa le faci?
In fina, imi pun o intrebare? De ce oamenii buni merita astfel de oameni in jur?
De ce femeia trebuie sa fie pe post de sclava a barbatului?
MAI SUNTEM IN EVUL MEDIU SI EU NU STIU?
De ce o femeie trebuie sa stea nonstop la picioarele barbatului, sa se lase pe ea si sa faca doar ce vrea el... si cand inceteaza sa faca asta devine bau bau, devine o mizerie de femeie, devine o curva, devina o vagaboanda, devina o nenorocita, devine o proasta, devina o tampita.... iata toate jignirile primite de la fostul sot.
Am scris aceasta postare pentru ca sa nu cumva sa mai indraznesc sa am pretentii de la viata anterioara!
Sa-mi amintesc ce fel de om sunt si cu ce fel de oameni am avut de-a face.
Sa-mi aminteasca ce sot muncitor am avut si cate a facut pentru mine iar eu ca un om de mizerie l-am neglijat, nu am facut sex de cate ori a vrut, ca am fost prea obosita, ca noaptea ma trezea fata de 5 ori si trebuia sa fiu fresh, ca am facut al doilea copil ca sa-l leg de mine si mai mult ca nu poate sa divorteze (uiteca, in final a putut divorta), ca nu il luam in brate de cate ori voia, ca ii intoarceam spatele.... tu, ziua ma jignesti si seara ai pretentii.
In ziua cand am aflat ca m-a inselat totul s-a terminat. Nu am putut sa trec, am incercat sa-mi refac viata dar si acela a fost la fel ca el, cu aceleasi rautati... cine te'a pus sa faci doi copii? de ce ai mai stat cu el daca l-ai vazut ca e asa? de ce asa si pe dincolo....
Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa am sanatate si putere de munca.
Sper intr-o zi sa am casa mea platita din munca mea si sa nu mai stau in casa fostului sot sub amenintarea caruia stau zilnic, sub santajul ca imi ia copii daca nu fac cum spune el si ce vrea el. Ca am mult tupeu si gura mare, ca nu e treaba mea ca isi duce femeie vietii lui sa stea la aceeasi masa unde am stat eu mai bine de 20 de ani... si ma opresc... pentru ca, nu-i asa? eu sunt Bau Bau pentru el.
Si mai imi doresc enorm sa intalnesc si eu un barbat dintr-o bucata, un om care sa stie sa apare o femeie cand are nevoie, sa stea acasa cu familia in weekend si nu numai, un om care sa ma accepte asa cum sunt eu, cu bune cu rele, cu doi copii si cu trecutul asa cum a fost el. Un barbat care sa nu imi spuna dupa 20 de ani si ceva ca eu sunt un Bau Bau pentru el, o femeie de mizerie, o femeie care a fugit, o femeie care cica s-a dus dupa barbati (si eu nu stiam), un barbat ca sa stie cu adevarat sa respecte o femeie si sa nu o jigneasca si vina cu scuze si pretexte de tot felul pentru a se da el cel mai cuminte de pe planeta.
joi, 24 august 2017
Trecut
Daca as vrea sa vorbesc cu cineva acum si sa-i spun tot ce am pe suflet as vrea sa fie bunica mea.
Nimeni nu cred ca ar putea sa ma asculte.
I-as spune ca am nevoie de o mangaiere pe cap asa cum fac eu zi de zi cu copii. Sa ma alinte si sa ma certe usor ca nu am invatat la scoala mai bine. I-as spune sa fie mandra de mine acum, ca m-am indreptat la timp si nu am apucat in final pe drumuri gresite. I-as spune ca o iubesc si imi lipseste atat de mult.
Sa nu fie suparata ca m-am purtat urat cu parintii. Ca nu am putut sa-i iubesc vreo secunda. Sa ma ierte ca nu am vizitat-o mai des decat ar fi trebuit.
Au trecut mai bine de 20 de ani de cand ea nu mai e printre noi.
Mi-as dori atat de mult sa fii aici si sa ma ocrotesti. Nu am avut asa cum scriam norocul sa fim mai mult impreuna, mult mai mult. Nu am avut privilegiul sa am niste parinti grozavi. uniti si alaturi de mine asa cum sunt eu pentru copiii mei.
Lumea imi spune ca e timpul sa las aiurelile astea si sa ma maturizez odata. Lumea sa vorbeasca ce vrea. Nu ea e in locul meu.
Imi traiesc singura drama si in acelasi timp bucuria. Altfel nu as stii sa ma bucur de ce am.
Imi pare atat de rau ca nu am putut fii mai altfel decat si-ar fi dorit, poate...dar sunt mandra de tine bunica mea draga.
Sa te ODIHNESTI IN PACE.
Amin.
sursa foto:
google image
Nimeni nu cred ca ar putea sa ma asculte.
I-as spune ca am nevoie de o mangaiere pe cap asa cum fac eu zi de zi cu copii. Sa ma alinte si sa ma certe usor ca nu am invatat la scoala mai bine. I-as spune sa fie mandra de mine acum, ca m-am indreptat la timp si nu am apucat in final pe drumuri gresite. I-as spune ca o iubesc si imi lipseste atat de mult.
Sa nu fie suparata ca m-am purtat urat cu parintii. Ca nu am putut sa-i iubesc vreo secunda. Sa ma ierte ca nu am vizitat-o mai des decat ar fi trebuit.
Au trecut mai bine de 20 de ani de cand ea nu mai e printre noi.
Mi-as dori atat de mult sa fii aici si sa ma ocrotesti. Nu am avut asa cum scriam norocul sa fim mai mult impreuna, mult mai mult. Nu am avut privilegiul sa am niste parinti grozavi. uniti si alaturi de mine asa cum sunt eu pentru copiii mei.
Lumea imi spune ca e timpul sa las aiurelile astea si sa ma maturizez odata. Lumea sa vorbeasca ce vrea. Nu ea e in locul meu.
Imi traiesc singura drama si in acelasi timp bucuria. Altfel nu as stii sa ma bucur de ce am.
Imi pare atat de rau ca nu am putut fii mai altfel decat si-ar fi dorit, poate...dar sunt mandra de tine bunica mea draga.
Sa te ODIHNESTI IN PACE.
Amin.
sursa foto:
google image
marți, 22 august 2017
Fara privilegii
Mereu mi-am pus intrebarea si inca mi-o pun:
De ce nu m-am nascut intr-o familie normala, unita, educata, frumoasa, cultivata si nu neaparat bogata.
De ce nu sunt un om normal si sunt unul din copiii asa zisi speciali?
De ce nu am reusit sa am si eu o familie normala, un partener adevarat care sa ma placa asa cum eram si sa nu ma judece, sa nu incerce sa ma trannsforme in ce nu eram si oricum nu am reusit sa devin niciodata?
Mi-am pus o milion de intrebari. Pur si simplu nu gasesc raspunsul la niciuna.
Sunt judecata, condamnata, compatimita dar nu inteleasa.
M-am resemnat sa mai cred in minuni.
Nici acum nu am inteles ce a fost in capul propriilor mei parinti. Nici acum nu am sa inteleg de ce nu m-a crescut mama si am crescut cu tata.
Nu o sa pricep in veci. Si nu o sa gasesc vreodata vreun raspuns.
Stiu doar ca tot ce s-a intamplat m-a marcat si mi-a afectat intreaga viata
Si cel mai rau e ca, in preajma mereu am binevoitori cu tot felul de replici de genul
,,iarta-i pe ai tai, iarta-l pe... nu ai ce face, e taica-tu (Dumnezeu sa-l ierte) asa cum e el... dar cineva din toti acestia s-a gandit vreo secunda si la mine?
vreunul sa ma intrebe tu cum te simt* ce e in sufletul tau de copil? de ce te porti asa ?
... niciunul.
Mama cred ca ma uraste. Nu o sa pricep niciodata de ce nu a vrut sa inteleaga ce s-a intamplat cu mine. De ce am ajuns s-o critic. Erau de fapt vorbele altora, nu erau ale mele. Nu erau venite de la mine. Am fost mereu santajata emotional. Pe mama au facut-o in toate felurile, probabil sa nu cumva sa vreau sa ma duc la ea si aiba probleme cu legea.
Am trecut prin momente rele si grele. Nimeni nu e dispus sa te asculte. Toata lumea ma trimite ori la preot ori la psiholog.
Pe bune?
Daca ei nu ar exista, unde m-ar fi trimis?
A, sa nu uit... mai am si o sora care a avut privilegiul de a fi un copil normal, ajutat, norocos si avut, ocrotit si aparat. Nici cu ea nu am cum sa ma inteleg vreodata. Ea nu m-a acceptat asa cum sunt. Ii e rusine cu mine. Si nu o intereseaza. E prea tarziu sa se mai schimbe ceva.
Vorbesc mult. Nu am rabdare sa ascult persoana cu care vorbesc pana la capat. Mereu tai vorba la jumatate. Nu stiu de ce. Nu e vorba de lipsa de respect, asa cum mi s-a spus. Cred ca e vorba de altceva.
Nefercirea sau lipsa de iubire pe care o maschez in spatele acestui vorbit mult.
Nu am putut sa-mi iubesc deloc parintii. Nici pentru simplu fapt ca mi-au dat viata. Nu am putut niciodata sa le spun vreunuia ca ii iubesc. Nici nu cred ca am sa pot vreodata. Chiar daca nu am avut privilegiul sa cresc intr-o familie frumoasa, unita, cultivata si educata, macar am privilegiu sa aud de la copii mei
,, mami, te iubesc,,...
ceea ce eu nu am putut spune vreodata parintilor mei asa ceva... nici macar o singura data.
Se spune ca trebuie sa te faci iubit. Habar nu am cum am reusit eu sa fiu iubita de copii, mai ales ca tatal lor ma uraste si nu m-a iubit niciodata. Si nu doar el... nu pricep.
Mi-as fi dorit sa fii crescut intr-o familie unita si frumoasa.
Din pacate, nici copiii mei nu au privilegiul complet. Si, cica tot eu am fost de vina in povestea asta... mereu altii ies invingatori. Ca eu nu am fost capabila sa raman maritata (asa cum mi-a scris de curand un destept) daca am doi copii.
Imi pare rau. Dar oricum din fericire lucrurile stau altfel pentru ei, au doi parinti care ii iubesc si au grija de ei.. chiar daca sunt divortati. Aici e diferenta mare care conteaza enorm.
Mi-as dori enorm sa am putere sa accept lucrurile asa cum sunt. Sa nu mai caut cai verzi pe pereti. Sa accept soarta asa cum este. Ce nu mi-a fost sortita sa fiu, nu are sens sa mai caut.
Oricat incerc sa ma ascund in citit, scris, stiu ca niciodata aceasta poveste nu se va schimba. Nu are cum.
De ce nu m-am nascut intr-o familie normala, unita, educata, frumoasa, cultivata si nu neaparat bogata.
De ce nu sunt un om normal si sunt unul din copiii asa zisi speciali?
De ce nu am reusit sa am si eu o familie normala, un partener adevarat care sa ma placa asa cum eram si sa nu ma judece, sa nu incerce sa ma trannsforme in ce nu eram si oricum nu am reusit sa devin niciodata?
Mi-am pus o milion de intrebari. Pur si simplu nu gasesc raspunsul la niciuna.
Sunt judecata, condamnata, compatimita dar nu inteleasa.
M-am resemnat sa mai cred in minuni.
Nici acum nu am inteles ce a fost in capul propriilor mei parinti. Nici acum nu am sa inteleg de ce nu m-a crescut mama si am crescut cu tata.
Nu o sa pricep in veci. Si nu o sa gasesc vreodata vreun raspuns.
Stiu doar ca tot ce s-a intamplat m-a marcat si mi-a afectat intreaga viata
Si cel mai rau e ca, in preajma mereu am binevoitori cu tot felul de replici de genul
,,iarta-i pe ai tai, iarta-l pe... nu ai ce face, e taica-tu (Dumnezeu sa-l ierte) asa cum e el... dar cineva din toti acestia s-a gandit vreo secunda si la mine?
vreunul sa ma intrebe tu cum te simt* ce e in sufletul tau de copil? de ce te porti asa ?
... niciunul.
Mama cred ca ma uraste. Nu o sa pricep niciodata de ce nu a vrut sa inteleaga ce s-a intamplat cu mine. De ce am ajuns s-o critic. Erau de fapt vorbele altora, nu erau ale mele. Nu erau venite de la mine. Am fost mereu santajata emotional. Pe mama au facut-o in toate felurile, probabil sa nu cumva sa vreau sa ma duc la ea si aiba probleme cu legea.
Am trecut prin momente rele si grele. Nimeni nu e dispus sa te asculte. Toata lumea ma trimite ori la preot ori la psiholog.
Pe bune?
Daca ei nu ar exista, unde m-ar fi trimis?
A, sa nu uit... mai am si o sora care a avut privilegiul de a fi un copil normal, ajutat, norocos si avut, ocrotit si aparat. Nici cu ea nu am cum sa ma inteleg vreodata. Ea nu m-a acceptat asa cum sunt. Ii e rusine cu mine. Si nu o intereseaza. E prea tarziu sa se mai schimbe ceva.
Vorbesc mult. Nu am rabdare sa ascult persoana cu care vorbesc pana la capat. Mereu tai vorba la jumatate. Nu stiu de ce. Nu e vorba de lipsa de respect, asa cum mi s-a spus. Cred ca e vorba de altceva.
Nefercirea sau lipsa de iubire pe care o maschez in spatele acestui vorbit mult.
Nu am putut sa-mi iubesc deloc parintii. Nici pentru simplu fapt ca mi-au dat viata. Nu am putut niciodata sa le spun vreunuia ca ii iubesc. Nici nu cred ca am sa pot vreodata. Chiar daca nu am avut privilegiul sa cresc intr-o familie frumoasa, unita, cultivata si educata, macar am privilegiu sa aud de la copii mei
,, mami, te iubesc,,...
ceea ce eu nu am putut spune vreodata parintilor mei asa ceva... nici macar o singura data.
Se spune ca trebuie sa te faci iubit. Habar nu am cum am reusit eu sa fiu iubita de copii, mai ales ca tatal lor ma uraste si nu m-a iubit niciodata. Si nu doar el... nu pricep.
Mi-as fi dorit sa fii crescut intr-o familie unita si frumoasa.
Din pacate, nici copiii mei nu au privilegiul complet. Si, cica tot eu am fost de vina in povestea asta... mereu altii ies invingatori. Ca eu nu am fost capabila sa raman maritata (asa cum mi-a scris de curand un destept) daca am doi copii.
Imi pare rau. Dar oricum din fericire lucrurile stau altfel pentru ei, au doi parinti care ii iubesc si au grija de ei.. chiar daca sunt divortati. Aici e diferenta mare care conteaza enorm.
Mi-as dori enorm sa am putere sa accept lucrurile asa cum sunt. Sa nu mai caut cai verzi pe pereti. Sa accept soarta asa cum este. Ce nu mi-a fost sortita sa fiu, nu are sens sa mai caut.
Oricat incerc sa ma ascund in citit, scris, stiu ca niciodata aceasta poveste nu se va schimba. Nu are cum.
duminică, 13 august 2017
Lumea virtuală
Mă uit în urmă cu niste ani. Era când internetul era în evoluție. Când tocăm ore din viață pe forumuri. Era când tocam minute vorbim pe messenger.
Era când internetul era pentru mine un fel de mâncare și apă. Un refugiu.
Mă uit în urmă cu câteva luni și văd cum era Facebook mi,a furat timpul.
Era când se leagă așa zise prietenii virtuale. Când naivă credeam că toți sunt prieteni și nu ,, followers,,.
Încerc să mă înțeleg cum de m,am lăsat atât de absorbită de farmecul virtual.
Am trăit prietenii virtuale. False amiciții.
Mă uit în urmă cu câteva ore când messenger era instrument de adrenalină. Era când internetul pare că îmi rezolvă tristețile, dezamăgirile, singurătatea și neîmplinirile.
Era când toată lumea virtuală îți dă un milion de sfaturi ce sa faci după divorț.
Era când multe lucruri parcă se întâmplă virtual. Lumea virtuală de socializare mi,a adus haos în viața mea.
Intr,un moment în care te afli după o tragedie importantă din viața ta exact atunci ești pur și simplu invadata de reproșuri, critici, sfaturi și sugestii.
E ciudat cum după atâția ani de virtual am decis să mă retrag din lumea virtuală de socializare. Și să apelez doar pentru ceva legat de școală și atât.
S,au adunat atâtea conflicte interioare încât nu mai am putere să suport replici de genul ,,lasă,mă... Ești o mincinoasă, m,ai deranjat destul... Am treabă...,,
Nimeni nu are timp de problemele tale. Tu singură trebuie să ți l,e rezolvi.
Când ai nevoie de cineva să te ajute moral, apelează la tine și doar la tine.
Nimeni nu te va ajuta, poate doar cu vorbe mărețe și false. Nu te încrede în oameni care îți scriu astfel de replici.
Eternul n-am timp. Sunt ocupat.
Cine vrea sa te ajute nu scrie nu am timp.
E inima și sufletul tău. Așa cum spunea o amică de la facultate nu îți irosi sufletul oricui.
Trăim vremuri în care oamenii se maturizează mai rapid. Generația mea e cu totul alta decât cea de acum.
Domina ipocrizia, falsitatea și mai ales răutatea care se pare provoacă adrenalină. Rar sunt oameni frumoși și luminoși la suflet.
Rar sunt oameni care știu să și arate.
Rar sunt oameni care pot fi sinceri și fideli.
Rar sunt oameni care ajută fara mesaje de genul de mai sus.
Rar sunt oameni care nu te judecă și nu te condamnă.
Rari sunt oameni care nu profită de o situație in folosul lor indiferent dacă în urmă strică sau rănesc oameni.
Citind această postare, multi vor spune ironic așa cum mi-a scris cineva "vai ce tragedie" sau ce,i mai place să dramatizeze sau vorba fostului ce te mai victimizezi.
Da, femeie... Da,ți voie sa faci o tragedie atunci când chiar e o tragedie pentru că e tragedia sufletului tău.
Oamenii care îți spun asemeni lucruri nu au chef să te asculte, nu te suportă.... Trăieste tragedia sufletului tău în singurătate.
Da, femeie trăiește drama sufletului tău și nu lăsa pe nimeni să te împiedice.
Cine îți spune: o viață ai, ce Dumnezeu ai?
Dumnezeu știe mai bine când și cum te vei vindeca.
Oamenii care aleg să te calce în picioare ignoră,i.
Alege să trăiești viața ta exact cum simți că îți face bine.
Durerea maturizează. Durerea sufletului tău te va întări.
Și nu, nu ești un pic nebună.
Cine te face nebună e un om plin de răutate și frustrări.
Trăiește viața cum își are ea cursul.
Era când internetul era pentru mine un fel de mâncare și apă. Un refugiu.
Mă uit în urmă cu câteva luni și văd cum era Facebook mi,a furat timpul.
Era când se leagă așa zise prietenii virtuale. Când naivă credeam că toți sunt prieteni și nu ,, followers,,.
Încerc să mă înțeleg cum de m,am lăsat atât de absorbită de farmecul virtual.
Am trăit prietenii virtuale. False amiciții.
Mă uit în urmă cu câteva ore când messenger era instrument de adrenalină. Era când internetul pare că îmi rezolvă tristețile, dezamăgirile, singurătatea și neîmplinirile.
Era când toată lumea virtuală îți dă un milion de sfaturi ce sa faci după divorț.
Era când multe lucruri parcă se întâmplă virtual. Lumea virtuală de socializare mi,a adus haos în viața mea.
Intr,un moment în care te afli după o tragedie importantă din viața ta exact atunci ești pur și simplu invadata de reproșuri, critici, sfaturi și sugestii.
E ciudat cum după atâția ani de virtual am decis să mă retrag din lumea virtuală de socializare. Și să apelez doar pentru ceva legat de școală și atât.
S,au adunat atâtea conflicte interioare încât nu mai am putere să suport replici de genul ,,lasă,mă... Ești o mincinoasă, m,ai deranjat destul... Am treabă...,,
Nimeni nu are timp de problemele tale. Tu singură trebuie să ți l,e rezolvi.
Când ai nevoie de cineva să te ajute moral, apelează la tine și doar la tine.
Nimeni nu te va ajuta, poate doar cu vorbe mărețe și false. Nu te încrede în oameni care îți scriu astfel de replici.
Eternul n-am timp. Sunt ocupat.
Cine vrea sa te ajute nu scrie nu am timp.
E inima și sufletul tău. Așa cum spunea o amică de la facultate nu îți irosi sufletul oricui.
Trăim vremuri în care oamenii se maturizează mai rapid. Generația mea e cu totul alta decât cea de acum.
Domina ipocrizia, falsitatea și mai ales răutatea care se pare provoacă adrenalină. Rar sunt oameni frumoși și luminoși la suflet.
Rar sunt oameni care știu să și arate.
Rar sunt oameni care pot fi sinceri și fideli.
Rar sunt oameni care ajută fara mesaje de genul de mai sus.
Rar sunt oameni care nu te judecă și nu te condamnă.
Rari sunt oameni care nu profită de o situație in folosul lor indiferent dacă în urmă strică sau rănesc oameni.
Citind această postare, multi vor spune ironic așa cum mi-a scris cineva "vai ce tragedie" sau ce,i mai place să dramatizeze sau vorba fostului ce te mai victimizezi.
Da, femeie... Da,ți voie sa faci o tragedie atunci când chiar e o tragedie pentru că e tragedia sufletului tău.
Oamenii care îți spun asemeni lucruri nu au chef să te asculte, nu te suportă.... Trăieste tragedia sufletului tău în singurătate.
Da, femeie trăiește drama sufletului tău și nu lăsa pe nimeni să te împiedice.
Cine îți spune: o viață ai, ce Dumnezeu ai?
Dumnezeu știe mai bine când și cum te vei vindeca.
Oamenii care aleg să te calce în picioare ignoră,i.
Alege să trăiești viața ta exact cum simți că îți face bine.
Durerea maturizează. Durerea sufletului tău te va întări.
Și nu, nu ești un pic nebună.
Cine te face nebună e un om plin de răutate și frustrări.
Trăiește viața cum își are ea cursul.
sâmbătă, 12 august 2017
Liste?
Terapie prin liste?
Glumesti?
Daca terapia prin scris este in buna desfasurare, organizarea si disciplinarea au nevoie de liste.
Nu stiu de ce liste?
Ati incercat sa tineti liste?
Nu eterna lista de cumparaturi care oricum nu o respectam intocmai.
Ci planner. Agenda de lucru.
Agenda de lucru te face un om important chiar daca esti un amarat de angajat cine stie prin ce locuri ciudate sau nu.
Agenda de lucru te face sa iti imaginezi ca intr-o zi chiar vei ajunge un om important, acolo unde ti-ai fi dorit sa fii acum si nu esti.
Provocarea in urmatoarea saptamana, chiar daca e minivacanta, sa incepem o agenda de lucru pe zile.
Scrieti lucruri simple, urgente, vitale si cotidiene.
Incepeti cu ce uitati mereu sa faceti. De exemplu, ai facut o comanda on line si ai uitat de ea sa o finalizezi... sau ai ratacit o factura si ai uitat de ea... etc.
Spor
Glumesti?
Daca terapia prin scris este in buna desfasurare, organizarea si disciplinarea au nevoie de liste.
Nu stiu de ce liste?
Ati incercat sa tineti liste?
Nu eterna lista de cumparaturi care oricum nu o respectam intocmai.
Ci planner. Agenda de lucru.
Agenda de lucru te face un om important chiar daca esti un amarat de angajat cine stie prin ce locuri ciudate sau nu.
Agenda de lucru te face sa iti imaginezi ca intr-o zi chiar vei ajunge un om important, acolo unde ti-ai fi dorit sa fii acum si nu esti.
Provocarea in urmatoarea saptamana, chiar daca e minivacanta, sa incepem o agenda de lucru pe zile.
Scrieti lucruri simple, urgente, vitale si cotidiene.
Incepeti cu ce uitati mereu sa faceti. De exemplu, ai facut o comanda on line si ai uitat de ea sa o finalizezi... sau ai ratacit o factura si ai uitat de ea... etc.
Spor
luni, 31 iulie 2017
Dorințele se împlinesc in tăcere
Cerul și sufletul meu că în fotografia de mai sus.
Îmi amintesc fiecare zi in care priveam cerul și îmi puneam dorințe
Dar multe dintre ele li se împlineau celor din jurul meu.
Așa am învățat că dorințele spuse cu voce tare chiar nu se mai împlinesc vreodată.
Acum în tăcere, noaptea târziu privesc stelele și încerc să îmi pun dorințe în tăcere.
Poate așa se vor împlini.
Dorește să ai vise, dar nu le împărtăși cu nimeni.
În tăcere toate se vor împlini.
duminică, 30 iulie 2017
Parcul Carol si o istorie tulburatoare
Parcul Carol - Bucuresti
Numit si Parcul Libertatii are un istoric consistent care poate face si tema de cercetare, atat pentru istorici, sociologi cat si arhitectii.
Un parc plin cu amintiri de tot felul, mai triste si mai vesele.
Mai jos aveti cateva fragmente citate din alte surse web despre istoria acestui parc.
Poate ca nu e impresionant pentru voi dar trebuie sa stiti ca din anul 2015 acest parc il gasim inscris in Lista Monumentelor Istorice la pozitia cod LMI B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A).
Asadar, data viitoare cand mergeti sa observati cu atentiestatuile, una impozanta la intrare a lui Istrate, mai incolo gigantii, niste statui imense. Sus pe platforma din zona mausoleului un peisaj placut ochiului. Daca nu va plac scarile exista in lateral alei de acces mai usor.
E un parc micut dar suficient cat sa va plimbati cu bicicleta si sa faceti o partida de ping-pong la mesele asezate in lateralele parcului printre pomi.
Spatii special amenajate pentru copii.
Culegere de surse web:
Citez:
,,Creaţie
a arhitectului francez Eduard Redont, parcul Carol a fost proiectat în
anul 1900 şi inaugurat în anul 1906 pe Dealul Filaretului, pe o
suprafaţă iniţială de 36 ha. Parcul, amenajat în stil mixt cu latură
peisagistică dominantă, are aleea centrală
construită în stil geometric, vegetaţia fiind grupată astfel încât să
creeze imagini apropiate peisajelor naturale. De asemenea parcul are şi
un mic lac, de 2 ha, destinat agrementului.
Printre principalele obiective turistice ale parcului se numără:
Ø Fântâna Cantacuzino, realizată în stil neoclasic în anul 1870;Ø Statuile Giganţii realizate de sculptorul Dumitru Paciurea;Ø Muzeul National Tehnic Prof. ing. Dimitrie Leonida, inaugurat în anul 1909;Ø Fântâna cu Zodiac;Ø Arenele romane, cu o capacitate de 5000 de locuri.
Parcul
Carol este înscris pe Lista monumentelor istorice din 2004 (Ordinul nr.
2314 din 8 iulie 2004 privind aprobarea Listei monumentelor istorice,
actualizată, şi a Listei monumentelor istorice dispărute)
la poziţia B-II-a-A-19016 (monument istoric grupa A) cu umătoarea
localizare: Piaţa Libertăţii - str. general Candiano Popescu - Calea
Şerban Vodă - str. Cuţitul de Argint - str. dr. Constantin Istrati. În Lista Monumentelor istorice din 1992 avea poziţia 41E(1)003.
sursa citata exact: CIMEC Parcul Carol
,,În fața fostului muzeu – palat, la câțiva ani după Războiul de Întregire, a fost amenajat Monumentul Eroului Necunoscut. Este un simbol al celor căzuți în marile lupte date în timpul primului Război Mondial și deși s-a plimbat între Mărășești și Parcul Carol, acum este la mijloc de București. O flacără veșnică arde la mormânt, așa cum se cuvine a fi la căpătâiul eroilor.,,
sursa citata: minuni-in-parcul-carol-din-bucuresti-partea-1
Dealul Filaretului, acoperit cândva de vii și, poate, de aceea cunoscut ca loc de petrecere al bucureștenilor în secolul al 18-lea, a fost în anul 1848 martorul unor întruniri de mare amploare, pe care le evoca o placă de marmură așezată la intrarea în parc și având următoarea inscripție: „Aici, pe câmpia Filaretului devenită Câmpia Libertății, la 15 iunie 1848, peste 30 000 de cetățeni au depus în cadrul unei impunătoare demonstrații jurământ solemn pentru puterea revoluționară. Tot aici, la 6 septembrie 1848, masele bucureștene au ars Regulamentul Organic și <<Arhondologia>> (n.r. adică acea carte a rangurilor boierești), vestigii ale regimului feudal„.
sursa citata exact: drumliber.ro
Am ales cateva citari extrase de pe internet. AM sa revin cu aceasta poveste pentru ca sunt multe lucruri petrecute in acel parc. Momente solemne, momente triste si momente de relaxare. Sincer, atmosfera parcului nu e una vesela, e trist locul si nu iti da stare perfecta de liniste mai ales in zona mausoleului unde se gasesc ramasitele unor oameni carora nu le stiu povestea. Eroi cazuti pe campul de lupta asa cum descrie o sursa:
Descrierea Mausoleului
Mausoleul a fost gândit ca o necropolă, lucru care reiese și din
construirea sa dintr-o bază circulară cu un volum foarte mare, acoperită
cu granit negru pe care sunt așezate cinci arcade zvelte placate cu
granit roșu. Această rocă este originară din Suedia. De asemenea,
mozaicul care împodobește bolta interioară este acoperit cu foiță de
aur, adus din Italia. Rotonda îngloba criptele a trei reprezentați de
seamă ai comunismului din România: doctor Petru Groza, Gheorghe
Gheorghiu-Dej, doctor Constantin Ion Parhon.
În fața Mausoleului se află un tun, iar în semicercul din jurul
monumentului sunt cripte cu relicvelele mai multor militanți pentru
cauza muncitorilor și pentru socialism, cum ar fi : Ștefan Gheorghiu,
Ion C. Frimu, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Lucrețiu Pătrășcanu,
Grigore Preoteasa, Ilie Pintilie, Constantin Dobrogeanu-Gherea ș.a.
În trecut, în momentul inaugurării monumentului, pe terasa sa
superioară, într-o amforă de granit era o flacară ce ardea în
permanență, păstrând vie amintirea celor care au slujit cauza clasei
muncitoare.
În alveolele regăsite aici, 14 la număr, sunt amplasate ecrane pe
care pot fi urmărite filme documentare privitoare la modul cinstirii
eroilor neamului atât în țara noastră, cât şi în alte ţări. Iar pe
pereții de fundal ai acestora sunt instalate panouri albe pe care sunt
proiectate hărți, fotografii, filme, puneri în scenă, discursuri și
explicări de strategie, ce ilustrează trei momente importante ale
istoriei naționale: Războiul de Independență din 1877-1878, Primul
Război Mondial (1914-1919) și Al Doilea Război Mondial (1941-1944).
De asemenea, în mijlocul sălii, după ce a fost făcută o
reamenajare de către Oficiul Național pentru Cultul Eroilor, în locul în
care înainte a fost plasat sicriul fostului lider comunist Gheorghe
Gheorghiu-Dej acum este instalat un grup statuar “Pe aici nu se trece”,
care îi prezintă pe Regele Ferdinand I al României și zeița Nike, zeița
victoriei din mitologia greacă. Această operă a fost creată în anul 1924
de sculptorul Ioan Iordănescu.
În zilele noastre, Mausoleul, ce ar fi trebuit să reprezinte un
monument pentru slăvirea eroilor neamului, este de cele mai multe ori
tratat ca un loc pentru făcut fotografii sau admirat ca o simplă
construcție frumoasă, de cele mai multe ori oamenii neștiind nici măcar
semnificația acestuia.
Am citit acest articol si sincer nu-mi vine sa cred cam ce s-ar fi putut intampla cu maosoleului, un simbol al orasului Bucuresti.
sursa citata si foto de mai sus:
O poveste tulbaratoare ramane si pana azi. Nu as putea sa scriu lucruri vesele despre acest parc. Important este ca a fost salvat de la demolare, declasare si distrugere a unei memorii.
Lectura utila!
miercuri, 26 iulie 2017
Fara cuvinte
Fiind miercuri, m-am gândit să preiau şi eu obiceiul de a posta câte o fotografie reprezentativă pentru mine, aşa cum am vazut pe multe bloguri mămiceşti. Scopul este să mă ajute să trec cu bine, să mă întărească, să-mi ridice moralul şi nu numai.
sursa foto
pinterest.com
marți, 25 iulie 2017
Frunzareli matinale
Descarcati nervii prin ce vrei tu, dar nu pe pielea mea... cam asa suna uneori dictonul meu.
Am ajuns sa cred ca lucrurile inutile cu care ne incarcam, trebuie sa le descarcam pe altii. Nu conteaza cine sunt si de unde sunt. Nu stiu ce este in aer, probabil canicula asta ciudata. Vara asta e anormala.
Din toate punctele de vedere.
Am observat ca la peste 33 de grade am inceput sa fac urat cu tensiunea si nu nu mai. Ca nu reusesc sa inteleg oamenii care te vede ca pe un sac de box. Poate sa fie si la o coada banala de pe undeva. Nu conteaza.
Vacanta asta mi-a priit enorm si inca imi priieste. Ma inspaimanta timpul asta care trece fara mila.
Am citit ieri niste lucruri faine despre blogging si blogeri. E asa o chestie circulara cu efecte create de noi.
Unii o gandesc ca pe o strategie, eu o gandesc ca pe ceva aleatoriu. Nici nu stau sa ma framant cum sa sune, cum sa fie si alte scheme.
Virtual uneori depaseste scena realului. Gasesti de toate si pentru toti. Toate interpretarile posibile.
Partea mai buna este ca va pastra mai mult sau putin sigur patrimoniul valorilor unor culturii, fie nationale sau internationale. Fotografii exemplare, ramasite din trecutul unor povesti, recuperari a unor lucrari pe cale de disparitie.
Daca am stii cu toti sa folosim acest sptiu nu doar de loisir ci si de evolutie proprie ar fi minunat.
Am ajuns sa cred ca lucrurile inutile cu care ne incarcam, trebuie sa le descarcam pe altii. Nu conteaza cine sunt si de unde sunt. Nu stiu ce este in aer, probabil canicula asta ciudata. Vara asta e anormala.
Din toate punctele de vedere.
Am observat ca la peste 33 de grade am inceput sa fac urat cu tensiunea si nu nu mai. Ca nu reusesc sa inteleg oamenii care te vede ca pe un sac de box. Poate sa fie si la o coada banala de pe undeva. Nu conteaza.
Vacanta asta mi-a priit enorm si inca imi priieste. Ma inspaimanta timpul asta care trece fara mila.
Am citit ieri niste lucruri faine despre blogging si blogeri. E asa o chestie circulara cu efecte create de noi.
Unii o gandesc ca pe o strategie, eu o gandesc ca pe ceva aleatoriu. Nici nu stau sa ma framant cum sa sune, cum sa fie si alte scheme.
Virtual uneori depaseste scena realului. Gasesti de toate si pentru toti. Toate interpretarile posibile.
Partea mai buna este ca va pastra mai mult sau putin sigur patrimoniul valorilor unor culturii, fie nationale sau internationale. Fotografii exemplare, ramasite din trecutul unor povesti, recuperari a unor lucrari pe cale de disparitie.
Daca am stii cu toti sa folosim acest sptiu nu doar de loisir ci si de evolutie proprie ar fi minunat.
sâmbătă, 22 iulie 2017
Disciplina scrisului (I) Morning pages: Julia Cameron
Am inceput să scriu zilnic ceea ce este bine.
Dar nu pot să mai scriu pe hartie, deşi aşa ar trebui să fac.
Căutînd pe google ceva despre scris şi obiceiuri am dat de o idee transformată într-un obicei numit morning page găsit pe acest spaţiu virtual julia cameron basic-tools/morning-pages
La prima vedere pare o idee genială şi foarte bună pentru terapie, dar în spatele ei se ascunde, în afara faptului că este si o afacere online, multă disciplină, perseverenţă si mai ales voinţă.
De cateva zile tot mă codesc să încep acest obicei, dar nu stiu cum se face că ba mă trezesc prea târziu, ba deja unul din copii mă trezeste şi se duce ziua cu alte treburi prioritare şi banale.
Nu stiu de ce a fixat numarul de pagini la trei si nu la cat ai chef sau cat iti vine sa scrii.
Am să încerc să experimentez. Sper să văd rezultate, dacă chiar mă va ajuta să îmi golesc mintea...
Din ce am citit eu, autorul ar fi Julia Cameron. Din ce am înţeles eu acest morning pages ar fi de fapt un obicei zilnic pe care l-a descris într-o carte a sa.
Eu nu am să fac copy paste, ci am să vă las niste link-uri de cercetare si vedeti dacă puteţi aplica sau nu obiceiul.
Am observat ca trasatura generala a celor care scriu este lipsa unei discipline consevcvente, a unui orar fix de scris.
Fireşte fiecare avem scuzele noastre personale mai puţin convingătoare sau nu.
Incer să fac o provocare, nu stiu daca imi va ieşi, probabil va trebuie sa mai chem pe cineva in aceasta provocare... habar nu am!
Trebuie sa existe si o motivatie in tot acest demers.
Am căutat pe google image si am găsit câteva fotografii interesante despre personalizarea unui jurnal dar şi un filmuleţ:
Vă las şi alte link-uri care au legatură cu ce am scris în postare:
want-to-make-writing-easier-try-morning-pages/
bullet-journal
Inspiratie
Revin cu un feed-back personal.
Dar nu pot să mai scriu pe hartie, deşi aşa ar trebui să fac.
Căutînd pe google ceva despre scris şi obiceiuri am dat de o idee transformată într-un obicei numit morning page găsit pe acest spaţiu virtual julia cameron basic-tools/morning-pages
La prima vedere pare o idee genială şi foarte bună pentru terapie, dar în spatele ei se ascunde, în afara faptului că este si o afacere online, multă disciplină, perseverenţă si mai ales voinţă.
De cateva zile tot mă codesc să încep acest obicei, dar nu stiu cum se face că ba mă trezesc prea târziu, ba deja unul din copii mă trezeste şi se duce ziua cu alte treburi prioritare şi banale.
Nu stiu de ce a fixat numarul de pagini la trei si nu la cat ai chef sau cat iti vine sa scrii.
Am să încerc să experimentez. Sper să văd rezultate, dacă chiar mă va ajuta să îmi golesc mintea...
Din ce am citit eu, autorul ar fi Julia Cameron. Din ce am înţeles eu acest morning pages ar fi de fapt un obicei zilnic pe care l-a descris într-o carte a sa.
Eu nu am să fac copy paste, ci am să vă las niste link-uri de cercetare si vedeti dacă puteţi aplica sau nu obiceiul.
Am observat ca trasatura generala a celor care scriu este lipsa unei discipline consevcvente, a unui orar fix de scris.
Fireşte fiecare avem scuzele noastre personale mai puţin convingătoare sau nu.
Incer să fac o provocare, nu stiu daca imi va ieşi, probabil va trebuie sa mai chem pe cineva in aceasta provocare... habar nu am!
Trebuie sa existe si o motivatie in tot acest demers.
Am căutat pe google image si am găsit câteva fotografii interesante despre personalizarea unui jurnal dar şi un filmuleţ:
Vă las şi alte link-uri care au legatură cu ce am scris în postare:
want-to-make-writing-easier-try-morning-pages/
bullet-journal
Inspiratie
Revin cu un feed-back personal.
vineri, 21 iulie 2017
Opinii personale
Mi-am inceput dimineata cu gandul la ce pareri s-au scris despre SMP. Din pacate, nu am reusit sa aflu prea multe. Doar faptul ca evenimentul in sine s-a dezvoltat, a evoluat si mai mult de atat, oameni care mai deunazi spuneau ca nu participa au participat.
Eh, unele lucruri se schimba si noi cu ele.
Imi place lumea blogurilor, dar nu m-am prins deloc cum sta treaba cu brand-ul, burnout, sponsorii, host, nisa.... termeni cu care nu operez si ma depasesc inca...
Am aflat doar ca orice inceput e greu si daca nu investesc nu produc. Sigur, nu as vrea sa cred ca blogul, scrisul devin produse, comert. Nu as vrea sa transform totul intr-o corvoada.
Desi, cum se spune e mult loc sub soare, adica in spatiul virtual.
Mi-am dat seama ca orice posesor de blog daca vrea sa se evolueze, sa se dezvolte si sa se angreneze in scris mai mult, pe deasupra sa mai castige bani, si nu prea inteleg cum, trebuie sa urmeze niste cursuri.
Social Media for Parents este un astfel de argument pentru ce am scris. Habar nu am ce se inatmpla in spatele camerelor, dar sigur acolo se leaga prietenii durabile.
Fiecare, stiu, a inceput de undeva. Problema cea mai delicata este sa ai un suport. Nu ma refer la cel financiar sau moral. Ci la unul formator. Sunt convinsa ca undeva sub soarele virtual exista oameni care se ocupa, sper, cu asemenea lucruri.
Daca nu scrii zilnic, asta in primul rand, nu evoluezi. Daca nu faci cursuri, rascolesti, planifici, iar nu evoluezi. Finaciarul e pe ultimul loc. De ce? Pai, degeaba ai tu bani de investit daca nu stii ce nisa sa ai, ce host, ce titlul la blog etc.
Singurul inconvenient din povestea asta care nu imi surade este faptul ca odata ce ai evoluat, dezvoltat devii persoana publica. Si, clar trebuie sa fii constient ca pot aparea si oameni pe care nu-i vei dori niciodata.
Oameni de genul care judeca, critica, comenteaza ceva neplacut si iti poate strica zen-ul o zi intreaga. Asta nu prea se discuta. red ca putine bloguri au discutat despre acest aspect urat. Hartuire virtuala sau atac virtual cum ii mai spune.
Sincer, va marturisesc ca nu ma pricep la afaceri si nici la comert. Insa, daca ar fi iau decizia de evolua si a ma dezvolta, sigur voi merge la un curs de genul cum raspunzi atacurilor virtuale. Sigur, exista optiunea stergi si gata. Dar cum stergi de pe retina ceea ce tocmai ai citit.
Anul asta am aflat lucruri noi. Informatiile sunt utile pentru acel moment cand voi decide sa merg mai departe. Acum sunt la un nivel mic, anonim si inutil pentru public dar util pentru mine deoarece imi acopera o anume nevoie interna a sufletului.
Eh, unele lucruri se schimba si noi cu ele.
Imi place lumea blogurilor, dar nu m-am prins deloc cum sta treaba cu brand-ul, burnout, sponsorii, host, nisa.... termeni cu care nu operez si ma depasesc inca...
Am aflat doar ca orice inceput e greu si daca nu investesc nu produc. Sigur, nu as vrea sa cred ca blogul, scrisul devin produse, comert. Nu as vrea sa transform totul intr-o corvoada.
Desi, cum se spune e mult loc sub soare, adica in spatiul virtual.
Mi-am dat seama ca orice posesor de blog daca vrea sa se evolueze, sa se dezvolte si sa se angreneze in scris mai mult, pe deasupra sa mai castige bani, si nu prea inteleg cum, trebuie sa urmeze niste cursuri.
Social Media for Parents este un astfel de argument pentru ce am scris. Habar nu am ce se inatmpla in spatele camerelor, dar sigur acolo se leaga prietenii durabile.
Fiecare, stiu, a inceput de undeva. Problema cea mai delicata este sa ai un suport. Nu ma refer la cel financiar sau moral. Ci la unul formator. Sunt convinsa ca undeva sub soarele virtual exista oameni care se ocupa, sper, cu asemenea lucruri.
Daca nu scrii zilnic, asta in primul rand, nu evoluezi. Daca nu faci cursuri, rascolesti, planifici, iar nu evoluezi. Finaciarul e pe ultimul loc. De ce? Pai, degeaba ai tu bani de investit daca nu stii ce nisa sa ai, ce host, ce titlul la blog etc.
Singurul inconvenient din povestea asta care nu imi surade este faptul ca odata ce ai evoluat, dezvoltat devii persoana publica. Si, clar trebuie sa fii constient ca pot aparea si oameni pe care nu-i vei dori niciodata.
Oameni de genul care judeca, critica, comenteaza ceva neplacut si iti poate strica zen-ul o zi intreaga. Asta nu prea se discuta. red ca putine bloguri au discutat despre acest aspect urat. Hartuire virtuala sau atac virtual cum ii mai spune.
Sincer, va marturisesc ca nu ma pricep la afaceri si nici la comert. Insa, daca ar fi iau decizia de evolua si a ma dezvolta, sigur voi merge la un curs de genul cum raspunzi atacurilor virtuale. Sigur, exista optiunea stergi si gata. Dar cum stergi de pe retina ceea ce tocmai ai citit.
Anul asta am aflat lucruri noi. Informatiile sunt utile pentru acel moment cand voi decide sa merg mai departe. Acum sunt la un nivel mic, anonim si inutil pentru public dar util pentru mine deoarece imi acopera o anume nevoie interna a sufletului.
duminică, 16 iulie 2017
Social Media for Parents si un strop de motivatie
In fiecare an, cam pe vremea asta se organizează un evenimentul social media for parents mai mult sau mai putin util pentru toti parintii. Scopul lui e altul decat pare la prima vedere, insa din fiecare prezentare sigur va exista si ceva util pentru fiecare.
Pentru fiecare inseamna ceva pentru unii promovare, pentru altii prietenii, pentru altii relaxare depinde.
Evenimentul in sine il consider ca si o biblioteca unde pentru fiecare dintre noi exista cartea potrivita si utila.
Social Media for Parents are loc anual in acelasi loc. Urmaresc cu interes acest eveniment pentru ca de fiecare data vad oameni frumosi, oameni care muncesc mult, scriu pentru bani, scriu pentru ei, scriu pentru noi si scriu pentru ca asa simt.
Vin oameni de la care invat cate ceva nou, oameni care ma motiveaza si de la care imi iau ce consider de valoare.
Din pacate, inregistrarea de la prima editie nu am gasit-o disponibila.
Chiar daca unii care scriu o fac mai mult pentru banii, nu e problema mea. Fireste, la aspectul acesta eu una nu ma pricep si nici nu ma agit, ma depaseste aspectul asta.
De ce am eu blog?
Blogul il am din 2009 cred, nici nu mai stiu. Blogul l-am facut sa-mi vars frustrarile personale. Daca ar fi sa transform blogul si in afacere, clar as opta pentru un spatiu virtual propriu, as opta pentru o nisa care nu stiu daca ar avea legatura cu mamicismele. Nu pentru ca sunt prea multe bloguri pe nisa asta, ci pentru ca nu ma pricep sa scriu despre copii. Sunt sincera cu mine.
Da, imi iubesc copiii dar nu reusesc sa o exprim asa cum trebuie si in scris, pur si simplu nu am vocatia asta, cel putin nu mi-am descoperit-o inca sau nu am avut suficienta motivatie pana acum. Acesta este unul din motive pentru care si particip online la eveniment. Imi aduce multa emotie, motivatie si mai ales ca o perioada de dupa ma face sa fiu mai puternica, mai echilibrata.
Imi place sa scriu, dar nu despre copii. Daca ar fi sa incep sa scriu despre copiii mei, cred ca ar fi provocarea cea mare, mai ales ca sunt mama divortata cu doi copii, desi am mai avut eu niste tentative de postari, dar nu sunt reusite. Cine stie ce imi va aduce acest eveniment din acest an.
De aceea ii admir pe cei care scriu despre copii, chiar daca au transformat scrisul intr-un mod de viata, un obicei si chiar si intr-o sursa de venit. Bravo lor!
Asadar, nu uitati miercuri de la ora 9,00 Evenimentul Social Media for Parents va avea loc si live.
vineri, 7 iulie 2017
Imi dau timp...dar cat?
Am inceput sa scriu. Sa uit tot. Sa uit ca am iubit. Sa uit ca am fost candva indragostita.
Sa uit ca am un suflet si care a tanjit dupa iubire.
Sa uit ca am pierdut iubirea vietii mele din cauza unei casnicii ratate.
Sa uit ca am un suflet care s-a pierdut undeva pe drum si nu se mai regaseste.
Un om care a suferit mult. Un om care nu a gasit si nu gaseste drumul spre ziua de maine.
Un om care plange serile tarziu.
Un om care nu are voie sa se planga nimanui pentru ca este etichetat ca fiind om care se victimizeaza si dramatizeaza.
Ce este iertarea? Vorbe in vant.
Intr-un singur an, am pierdut cat nu am pierdut in toata viata. Desi, am castigat pe plan profesional enorm.
Nu ai voie sa mai tragi de oameni sa te prinda de mana si sa iti spuna: ,,hai, lasa trecutul si hai sa ne traim impreuna prezentul asa cum simtim, sa ne iubim fara etichete si oprelisti,,... unde sunt acei oameni frumosi si pentru care universul nu se invarte doar in jurul proiectelor lor?
Nu am sa ma mai plang nimanui. Nu am sa mai bat la nici o usa. Nu mai bat la alte case.
Am sa bat doar la propria mea casa, la propria mea usa si la propriul meu suflet.
Pentru ca doar prin scris am voie sa plang, sa trag de mine, sa bat la usa imaginatiei, sa sufar, sa iubesc, sa ma victimizez cum spun unii, sa imi plang de mila, sa ma critic, sa dramatizez... atata vreme cat am nevoie.
Imi dau timp sa iubesc...dar pe cine?
Imi dau timp sa apreciez... dar pe cine?
Imi dau timp sa plang... dar cat?
Imi dau timp sa ma regasesc... dar cat m-am ratacit?
Imi dau timp sa ma vad frumoasa... si de ce sunt singura?
Imi dau timp sa plang... dar pana cand?
Imi dau timp sa fiu eu cu mine... dar pana cand?
Imi dau timp sa ma vindec... dar cat dureaza?
Imi dau timp sa devin relaxata... dar cum?
Imi dau timp sa o iau de la capat... dar cu cine?
Uneori, lectiile de viata par niste povesti inventate. Balarii, aiureli... dar care ranesc suflete.
Cand esti blocat in lucruri si obiceiuri ale trecutului este foarte greu sa o iei de la capat. Iar daca o iei, mereu o iei cu aceleasi greseli aduse din trecut in prezent. Cand esti slab si nu reusesti, doar o persoana te poate scoate si iti poate bloca greselile.
Impreuna cu ea poti sa opresti greselile trecutului sa te mai insoteasca in prezent.
Sa uit ca am un suflet si care a tanjit dupa iubire.
Sa uit ca am pierdut iubirea vietii mele din cauza unei casnicii ratate.
Sa uit ca am un suflet care s-a pierdut undeva pe drum si nu se mai regaseste.
Un om care a suferit mult. Un om care nu a gasit si nu gaseste drumul spre ziua de maine.
Un om care plange serile tarziu.
Un om care nu are voie sa se planga nimanui pentru ca este etichetat ca fiind om care se victimizeaza si dramatizeaza.
Ce este iertarea? Vorbe in vant.
Intr-un singur an, am pierdut cat nu am pierdut in toata viata. Desi, am castigat pe plan profesional enorm.
Nu ai voie sa mai tragi de oameni sa te prinda de mana si sa iti spuna: ,,hai, lasa trecutul si hai sa ne traim impreuna prezentul asa cum simtim, sa ne iubim fara etichete si oprelisti,,... unde sunt acei oameni frumosi si pentru care universul nu se invarte doar in jurul proiectelor lor?
Nu am sa ma mai plang nimanui. Nu am sa mai bat la nici o usa. Nu mai bat la alte case.
Am sa bat doar la propria mea casa, la propria mea usa si la propriul meu suflet.
Pentru ca doar prin scris am voie sa plang, sa trag de mine, sa bat la usa imaginatiei, sa sufar, sa iubesc, sa ma victimizez cum spun unii, sa imi plang de mila, sa ma critic, sa dramatizez... atata vreme cat am nevoie.
Imi dau timp sa iubesc...dar pe cine?
Imi dau timp sa apreciez... dar pe cine?
Imi dau timp sa plang... dar cat?
Imi dau timp sa ma regasesc... dar cat m-am ratacit?
Imi dau timp sa ma vad frumoasa... si de ce sunt singura?
Imi dau timp sa plang... dar pana cand?
Imi dau timp sa fiu eu cu mine... dar pana cand?
Imi dau timp sa ma vindec... dar cat dureaza?
Imi dau timp sa devin relaxata... dar cum?
Imi dau timp sa o iau de la capat... dar cu cine?
Uneori, lectiile de viata par niste povesti inventate. Balarii, aiureli... dar care ranesc suflete.
Cand esti blocat in lucruri si obiceiuri ale trecutului este foarte greu sa o iei de la capat. Iar daca o iei, mereu o iei cu aceleasi greseli aduse din trecut in prezent. Cand esti slab si nu reusesti, doar o persoana te poate scoate si iti poate bloca greselile.
Impreuna cu ea poti sa opresti greselile trecutului sa te mai insoteasca in prezent.
miercuri, 5 iulie 2017
Cuibul de vipere
Relatiile umane le-am comparat cu un cuib de viespi.
Ce e iubirea? Ce e dragostea pentru unii? O iluzie, o vipera, o gluma proasta sau ceva inventat.
Sunt oameni care sunt facuti doar pentru a veni in viata ta cu misiuena de ati face rau si sa te inteapa cu cate o vorba, cu critica, observatie. Pentru ei, parca nimic din ce faci si ce spui nu e bine.
Oameni care nu stiu ca si o vorba poate sa doara cate-o mie. Oamenii care nu inteleg si nu au timp sa fie langa tine atunci cand strigi.
Fiecare isi vede de interesul sau. E prioritar.
Va trebui sa ma imprietenesc cu singuratatea incet, incet... felul meu de a fi numai poate fi schimbat. Nu am cum. Atitudinea mea ii pune pe fuga pe toti care imi sunt dragi.
Nu pot altfel sa fiu decat asa...dar nu mai pot permite sa fiu ranita iar... nu mai am forta.
Trebuie sa invat sa traiesc singura. Sa ma perfectionez cu scrisul. Sa recapitulez limba mea de orgine. Sa ma bucur singura de soarele care rasare si care apune. De cladirile frumoase care sunt peste tot si care nu am apucat sa le vad de aproape. Sa traiesc privind cerul, iarba si pomi.
Nu pot sa o iau de la capat. E prea tarziu. Nu mai cred in minuni. Barbati vor ceva, vor maturitate, vor atitudini si nu mai stiu ce. Nu-i intereseaza ce vrei tu, ce astepti tu de la ei.
Maturitatea nu ma caracterizeaza. Dar responsabilizarea va exista mai mult decat la cei ce se bat in piept ca sunt trecuti prin viata si au experienta, cei care iti spun ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, ca te porti ca un copil.
Sufletul meu a trait ce nu au trait cei care sunt plimbati in lume si care spun ca au experienta de viata.
Poate nu sunt matura, poate nu stiu sa ma comport dar inca nu am ajuns sa fiu cu o mie de masti pe care altele si l-e pun ca sa dea bine in fata celui pe care si-l doresc.
M-am prabusit in propria alegere a vietii. Mereu cer ajutor si bat la usi gresite.
Si, nu stiu cum fac de dau doar de oameni cu suflet de gheata.
Oare mai exista omeni care sa iubeasca si cu inima nu doar cu vorba?
surse imagini: google image web
Ce e iubirea? Ce e dragostea pentru unii? O iluzie, o vipera, o gluma proasta sau ceva inventat.
Sunt oameni care sunt facuti doar pentru a veni in viata ta cu misiuena de ati face rau si sa te inteapa cu cate o vorba, cu critica, observatie. Pentru ei, parca nimic din ce faci si ce spui nu e bine.
Oameni care nu stiu ca si o vorba poate sa doara cate-o mie. Oamenii care nu inteleg si nu au timp sa fie langa tine atunci cand strigi.
Fiecare isi vede de interesul sau. E prioritar.
Va trebui sa ma imprietenesc cu singuratatea incet, incet... felul meu de a fi numai poate fi schimbat. Nu am cum. Atitudinea mea ii pune pe fuga pe toti care imi sunt dragi.
Nu pot altfel sa fiu decat asa...dar nu mai pot permite sa fiu ranita iar... nu mai am forta.
Nu pot sa o iau de la capat. E prea tarziu. Nu mai cred in minuni. Barbati vor ceva, vor maturitate, vor atitudini si nu mai stiu ce. Nu-i intereseaza ce vrei tu, ce astepti tu de la ei.
Maturitatea nu ma caracterizeaza. Dar responsabilizarea va exista mai mult decat la cei ce se bat in piept ca sunt trecuti prin viata si au experienta, cei care iti spun ca trebuie sa iti schimbi atitudinea, ca te porti ca un copil.
Sufletul meu a trait ce nu au trait cei care sunt plimbati in lume si care spun ca au experienta de viata.
Poate nu sunt matura, poate nu stiu sa ma comport dar inca nu am ajuns sa fiu cu o mie de masti pe care altele si l-e pun ca sa dea bine in fata celui pe care si-l doresc.
M-am prabusit in propria alegere a vietii. Mereu cer ajutor si bat la usi gresite.
Si, nu stiu cum fac de dau doar de oameni cu suflet de gheata.
Oare mai exista omeni care sa iubeasca si cu inima nu doar cu vorba?
surse imagini: google image web
duminică, 2 iulie 2017
Ganduri adunate
Nici nu stiu cu ce sa incep. Sunt atatea lucruri nescrise, incat habar nu am care ar fi ordinea lor.
Am intrerupt pe buna dreptate scrisul si postarile. Nu gaseam directia si ideile.
Anumite momente grele nu le poti depasi prin scris si gata. Ai nevoie de ceva sau de vorba cuiva sa te poti aduna, regasi si reface sufleteste.
Sunt oameni care nu inteleg nevoile tale sufletesti. Nu au timp sau chef sa te asculte.
Insa, din noianul de oameni pe care ii cunosc, cativa mi-au fost alaturi cu o vorba buna. E mare lucru si atat. Apreciez efortul lor pentru ca nimeni nu e obligat sa ma asculte, sa le risipesc timpul cu problemele si framantarile mele interioare, cu esecul meu sentimental sau alte lucruri importante pentru mine, dar marunte si neinsemnate pentru ei.
Fireste, unele lucruri nu le poti schimba, timpul nu il poti intoarce si nici lucrurile rele nu le poti indeparta.
Daca e ceva sa ma fi marcat in viata mea, as aminti doar de parintii mei si divortul meu. Lucrurile astea vor merge mereu de mana. Nu au cum sa fie despartite. Pentru ca una o precede pe cealalta.
Nu am reusit sa gasesc acel om care sa ma sprijine si sa ofere neconditionat momente unice.
Mi-am petrecut jumatate din viata cautand fericirea. Am inteles ca ea nu exista.
Sunt asemeni lui Justinian care a cautat sa refaca maretia, grandoare si inegalabilul Imperiu. Din pacate, lucrurile nu au mers chiar cum a vrut. Nu intamplator am studiat si voi studia Imperiul bizantin. El va fi puntea mea de legatura dintre trecutul casniciei si prezentul burlaciei.
Este foarte greu sa intelegi si sa accepti sa ai puterea de a nu mai fi legata sufleteste de cineva. Sa te agati tot timpul de cineva ca sa nu ratacesti drumul spre ziua de maine. Dependenta de o persoana e o boala grea.
Ce ma leaga de Biserica Sfanta Sofia, nu am reusit sa aflu. Daca am norocul sa o vizitez candva, poate aflu. Ce nu am sa inteleg este ca toate lucrurile pe care mi le doresc si mi le-am dorit li se indeplinesc celor din jur si nu am inteles de ce.
Am invatat ca oamenii apar si dispar. E normal. Dar ce nu am inteles si nu inteleg de ce fac si rau unii dintre ei. Am intalnit oameni si oameni. Unii au reusit sa ma ajute enorm moral, altii nu m-au bagat in seama, altii m-au dezamagit. Asteptarile mele au fost mai mari de la cei care ii admiram si mai putin de la cei care nu ii damiram asa de mult.
Scotocesc prin carti, prin pagini, caut insemnari, imi place sa merg pe firul unor amintiri.
Mereu am crezut ca daca scrii si ai ce iti trebuie vei reusi sa treci peste probleme.
Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par.
Ma straduiesc sa-mi redefinesc prezentul si sa ma despart cumva de trecut, dar fara sa uit. Anumite lucruri nu ai voie sa le uiti. Prezentul determina viitorul.
Cea mai frumoasa perioada a fost cea in care am studiat Imperiul bizantin. Orele de curs care poate in alti ani puteau sa fie plictisitoare sau nu... oricum, din toata povestea ultimilor 2 ani din viata mea s-a iscat o mare dezamagire, un divort si o pasiune regasita pentru istoria bizantului.
Ce rol vor avea copii in povestea mea mai departe, va fi unul normal si firesc. Nu voi fi una din mamele care traiesc viata copiilor in locul lor. Exclus. Voi un observator bun si ascuns si ies doar cand au nevoie de mine fara sa-i sufoc. Daca vor sa intre in lumea mea a istoriei, a muzeelor, a caselor, cetatilor si locurilor interesante arhitecturale vor fi bineveniti. Nu trebuie sa citeasca tone de carti, ci exact acele carti care le va da informatii suficiente cat sa se descurce.
Sa porti in inima un om care sa-l iubesti si sa te iubeasca e cel mai frumos lucru de pe lume, dar sa nu devii depresiv atunci cand il pierzi. Uneori, oamenii care trec prin viata ta, aparent iti umple nevoia de ascultare, nevoia de a fi sustinut moral dar in realitatea trasatura negativa caracteristica, din nefericire, pe care am intalnit-o chiar de curand este egoismul.
Ce am invatat din toate cate s-au intamplat este egoismul barbatilor care ti-l ofera pe tava atunci cand vor sa te tina la distanta.
surse foto: google image
Am intrerupt pe buna dreptate scrisul si postarile. Nu gaseam directia si ideile.
Anumite momente grele nu le poti depasi prin scris si gata. Ai nevoie de ceva sau de vorba cuiva sa te poti aduna, regasi si reface sufleteste.
Sunt oameni care nu inteleg nevoile tale sufletesti. Nu au timp sau chef sa te asculte.
Insa, din noianul de oameni pe care ii cunosc, cativa mi-au fost alaturi cu o vorba buna. E mare lucru si atat. Apreciez efortul lor pentru ca nimeni nu e obligat sa ma asculte, sa le risipesc timpul cu problemele si framantarile mele interioare, cu esecul meu sentimental sau alte lucruri importante pentru mine, dar marunte si neinsemnate pentru ei.
Fireste, unele lucruri nu le poti schimba, timpul nu il poti intoarce si nici lucrurile rele nu le poti indeparta.
Daca e ceva sa ma fi marcat in viata mea, as aminti doar de parintii mei si divortul meu. Lucrurile astea vor merge mereu de mana. Nu au cum sa fie despartite. Pentru ca una o precede pe cealalta.
Nu am reusit sa gasesc acel om care sa ma sprijine si sa ofere neconditionat momente unice.
Mi-am petrecut jumatate din viata cautand fericirea. Am inteles ca ea nu exista.
Sunt asemeni lui Justinian care a cautat sa refaca maretia, grandoare si inegalabilul Imperiu. Din pacate, lucrurile nu au mers chiar cum a vrut. Nu intamplator am studiat si voi studia Imperiul bizantin. El va fi puntea mea de legatura dintre trecutul casniciei si prezentul burlaciei.
Este foarte greu sa intelegi si sa accepti sa ai puterea de a nu mai fi legata sufleteste de cineva. Sa te agati tot timpul de cineva ca sa nu ratacesti drumul spre ziua de maine. Dependenta de o persoana e o boala grea.
Ce ma leaga de Biserica Sfanta Sofia, nu am reusit sa aflu. Daca am norocul sa o vizitez candva, poate aflu. Ce nu am sa inteleg este ca toate lucrurile pe care mi le doresc si mi le-am dorit li se indeplinesc celor din jur si nu am inteles de ce.
Am invatat ca oamenii apar si dispar. E normal. Dar ce nu am inteles si nu inteleg de ce fac si rau unii dintre ei. Am intalnit oameni si oameni. Unii au reusit sa ma ajute enorm moral, altii nu m-au bagat in seama, altii m-au dezamagit. Asteptarile mele au fost mai mari de la cei care ii admiram si mai putin de la cei care nu ii damiram asa de mult.
Scotocesc prin carti, prin pagini, caut insemnari, imi place sa merg pe firul unor amintiri.
Mereu am crezut ca daca scrii si ai ce iti trebuie vei reusi sa treci peste probleme.
Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par.
Ma straduiesc sa-mi redefinesc prezentul si sa ma despart cumva de trecut, dar fara sa uit. Anumite lucruri nu ai voie sa le uiti. Prezentul determina viitorul.
Cea mai frumoasa perioada a fost cea in care am studiat Imperiul bizantin. Orele de curs care poate in alti ani puteau sa fie plictisitoare sau nu... oricum, din toata povestea ultimilor 2 ani din viata mea s-a iscat o mare dezamagire, un divort si o pasiune regasita pentru istoria bizantului.
Ce rol vor avea copii in povestea mea mai departe, va fi unul normal si firesc. Nu voi fi una din mamele care traiesc viata copiilor in locul lor. Exclus. Voi un observator bun si ascuns si ies doar cand au nevoie de mine fara sa-i sufoc. Daca vor sa intre in lumea mea a istoriei, a muzeelor, a caselor, cetatilor si locurilor interesante arhitecturale vor fi bineveniti. Nu trebuie sa citeasca tone de carti, ci exact acele carti care le va da informatii suficiente cat sa se descurce.
Sa porti in inima un om care sa-l iubesti si sa te iubeasca e cel mai frumos lucru de pe lume, dar sa nu devii depresiv atunci cand il pierzi. Uneori, oamenii care trec prin viata ta, aparent iti umple nevoia de ascultare, nevoia de a fi sustinut moral dar in realitatea trasatura negativa caracteristica, din nefericire, pe care am intalnit-o chiar de curand este egoismul.
Ce am invatat din toate cate s-au intamplat este egoismul barbatilor care ti-l ofera pe tava atunci cand vor sa te tina la distanta.
surse foto: google image
vineri, 2 iunie 2017
Respect pasiunea copiilor
Fiul meu cel mare e pasionat de lego. Nu stiu daca aceasta pasiune va merge mai departe sau va ramane doar un joc al copilariei lui.
Cert este ca m-a invatat să-i respect pasiunea, ca urmare si dorinta pentru 1 iunie sa mearga la Lego si bine am si facut.
Pentru ca creativitatea lui si scenariile lui create din piesele de lego nu sunt reprezentate prin şabloane de genul cum am vazut la expozitii ci creatii unice cu povesti si personaje omuleti.
1 Iunie aproape de lumea lui de imaginatie, creativitate si care i-a dezvoltat foarte mult rabdarea.
Sunt mandră de el ca poate crea anumite povesti din piesele de lego.
1 iunie a fost unul remarcabil pana la urma, obositor, desi ploaia nu ne-a mai permis sa ajungem la evenimentul organizat in Parcul Iore si chiar regret ca nu am ajuns.
Distractia in toi a fost la acest topogan:
Cert este ca m-a invatat să-i respect pasiunea, ca urmare si dorinta pentru 1 iunie sa mearga la Lego si bine am si facut.
Pentru ca creativitatea lui si scenariile lui create din piesele de lego nu sunt reprezentate prin şabloane de genul cum am vazut la expozitii ci creatii unice cu povesti si personaje omuleti.
1 Iunie aproape de lumea lui de imaginatie, creativitate si care i-a dezvoltat foarte mult rabdarea.
Sunt mandră de el ca poate crea anumite povesti din piesele de lego.
La scotoceala dupa piese:
1 iunie a fost unul remarcabil pana la urma, obositor, desi ploaia nu ne-a mai permis sa ajungem la evenimentul organizat in Parcul Iore si chiar regret ca nu am ajuns.
Distractia in toi a fost la acest topogan:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Jurnalul unei femei simple
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ...
-
Aceasta postare e o ,,replica,, la postarea Irinei casa dulce. Sigur., fiecare cu parerea ei. Bun. Dar care este diferenta intre educare s...
-
(adus in blogosfera românească de către Corcodusa ) Astazi, 1 Martie, prima zi din luna si inceputul primaverii, zice lumea din trecut. ... -
Ma intreb daca mai exista case cu camara ce se umple instant cu borcane de tot felul... incepand din aceasta luna cu sos de rosii, vinete l...
