Postări

Se afișează postări din septembrie, 2016

Umbrele trecutului.

Cand umbra trecutului te urmareste pas cu pas, iti pare viata o nebunie fara leac.
Pasesti mai departe, icnerci sa zambesti, dar ceva din trecut te trage inapoi si iti sterge brusc acel zambet de fericire ca te-ai regasit din suflet.
Nu, nu exista zambet dupa un trecut cu suferinta. Nu exista un soare dupa acea furtuna cu fulgere. E doar o iluzie, o amagire.
Fericirea nu mai exista dupa ce inima ti-a fost facuta in mii si mii de bucati.
Exista doar, poate razbunare sau inertie.

Nimic nu te poate si nimic nu iti mai poate fi dat dupa lacrimi si dureri. Nimic.

Esti doar produsul propriilor tale vorbe, fapte si dorinte.
Culegi ce semeni.

Ai nevoie doar de liniste. De o mica singuratate,
Iubire nu mai poate exista dupa ura.
Asa ceva doar in povesti ai sa mai vezi.
Prostia se plateste. Cu ce sau cum? Cu lacrimi, neputinta, suferinta.

Inchide macar poarta sufletului, oricum, lumina nu mai poate patrunde acolo de la nimeni dupa ce a fost adus intuneric.
Doar cel care ti-a adus intunericul, …

Smotru, sufletul si viata unei femei (II)

Imagine
Smotru in casa?
Dar smotru in suflet? Cand?
Nu azi, ca e duminica, nu maine ca e luni si nu ai timp. Pai Martea nu merge, miercuri esti prea incarcata in treburi, Joi parca ai mai avea ceva de facut, oh vinerea e inceput de weekend si resimti oboseala. Smabata? Leneaveala sau smotru la bucatarie.

Ce e viata unei femei?
Ce inima ei?
O adunatura de frunze ofilite imprastiate in mii de bucati?

Banii?
Nimic nu sta in a avea bani.
Hainele? Le ai?
Dar daca nu ai ce e mai valoros si ce nu mai exista, degeaba.
Poti avea bani, relatii si puterea cuvantului.
 In zadar, daca nu ai un suflet si o iubire in viata ta.

Stai si numara oile, stai si numara firele de iarba, stai sa faci orice, doar rau verbal sa nu faci nimanui.
Violenta verbala nu are ce cauta in viata noastra. Ea trebuie sa dispara.



Smotru, sufletul si viata unei femei (I)

Imagine
Oh, ce tema siropoasa, mediocra, plictisitoare, banal si inevitabila.
Noi femeile, specie nebuna care imbolnaveste societatea (citez pe cineva).
 Da, sigur, cum sa nu.
Viata unei femei e asemeni unui tablou, fara detalii, elemente sisemnificatii.
E banala, simpla si in acelasi timp complicata.
Te iei dupa traditii, dupa gura lumii si uiti de tine, de sufletul tau, uiti sa traiesti pentur tine si traiesti viata altora.

Ai in fata o iubire, ai in fata o mostenire, ai in fata vise... si nimic din toate nu te multumeste.
Iti place sa te joci, lingusesti, manipulezi, invarti pe degete cuvinte si uiti de consecinte: datul cu capul de pereti.
si, CAND TE DAI, TE DAI... E POSIBIL, INTREG SA NU-L MAI AI DUPA ASTA.
Alege
Iubeste, lasa naiba lumea...ca nu traieste lumea in locul tau.

Din cele ce am scris, e un mic studiu generalizat.

Femei, iubiti, iubiti si iar iubiti.
Dati-o naibii de ura, minciuna si joaca.

Eu am tot dezbatut problema sufletului. Se pare ca, e o copilarie pentru societatea de…

Scrisul si rostul lui

Cand m-am apucat de scris, imi parea ca am lumea la picioare. Asa cum, toti care ne apucam sa scriem, ne credem mari genii, cand de fapt nu suntem.
Atunci cand literele incep sa curga pe caiet sau pe foi, ai impresia ca iti cuceresti cele mai mari teritorii inexistente.
Voi continua sa scriu. Initial, renuntasem, dar cand ceva iti da sens vietii, de ce sa renunti la acel ceva?
Faptul ca am fost criticata de mai multe ori si subestimata nu cred ca reprezinta motive de renuntare la ceva ce ma face sa simt ca am lumea la picioare.

Fiecare are povestea a sa. Depinde cum si-o scrie si si-o vede. Eu o vad importanta. Daca la varsta de 12 ani cand am inceput sa scriu prima oara intr-un caiet cu foi veline pe o masuta improvizata pe balcon, deoarece era foarte cald in casa, acum imi pare rau de un singurul lucru: ca nu m-am ambitionat sa public si eu o carte sau mai multe. Nu a fost sa fie. Dar, nu e timpul pierdut. Acum oricine vrea poate face asta.

Lumea in general care scrie acum pe intern…