vineri, 3 noiembrie 2017

Pe urmele unui model

Fiecare dintre noi in primii ani de scoala cautam un model de urmat mai mult sau mai putin cu conotatii pozitive sau nu.
Fiecare asteptam de la acel model si mai mult si mai mult.
Modelul e ca o busola fara de care nu putem porni la drum in viata.

Fiecare avem nevoie de un model. Sigur ca nu in parintii il vom gasi.
Un profesor de regula e primul nostru model.

Tu cui i-ai scrie o scrisoare de multumire pentru ceea ce ai reusit sa realizezi pana azi?

Eu i-as scrie o scrisoare unei profesoare din scoala generala care mi-a dat aripi mai mari decat am putut duce. Aripi cu care am reusit sa zbor uneori la inaltimi interzise. Inaltimi periculoase.

I-am pierdut urma. M-am ratacit. M-am regasit in final in facultate unde nu am gasit niciun model de urmat in niciun profesor. La master am gasit mai multe modele decat pot duce.  Asadar, aveti grija ce modele va alegeti. Este posibil sa nu puteti duce la final ce gasiti.
Daca m-ar intreba cineva acum cine e modelul tau la Master nu as putea sa-i raspund.

Asteptarile mele au fost pe masura. Acum eu sa fiu pe masura asteptarilor gasite.

Cine, ce, cum, unde, de ce?
Intrebari cu care sa incepeti cautarile.


miercuri, 1 noiembrie 2017

Cum ti-e sufletul asa iti este si viata

Cum ti-e sufletul asa iti este si viata.
Amar e sufletul amara viata ai.

Si, nimeni de nicaieri nu poate face ceva in locul tau, iar din vorbe nicicand nu poti misca lucrurile. De niciunde nu poti sa vezi o farama de bunatate daca tu ai sufletul plin de ura si venin.
Ca o poveste de iubire sa inceapa, tu trebuie sa fii acela care sa ofera iubire. Nimeni nu intoarce privirea spre un om plin de rautate si frustrare.

Sa fii iar ce ai fost candva, nu astepta sa vina cineva din trecut sa iti ia mana si sa iti spuna hai in lume cu mine sa fim noi doi si atat. Nimeni nu te priveste cu ochi buni cand ceri si ceri si spui vreau si vreau.
Oamenii doar judeca si barfesc. Sunt putini care inteleg dorul si neimplinirile personale.

Cele mai urate si depresive postari pe care le-am scris in viata mea pe blog. Unele din trecut care numai sunt nu erau chiar asa. M-a marcat urat divortul. M-a marcat lipsa persoanei dragi si care mi-a intors spatele exact cand aveam nevoie cel mai mult.


Sper ca aceasta postare sa fie ultima de acest gen. Pentru ca a fost cea mai grea perioada din viata mea si am crezut in ziua revenirii. Zi care o credeam foarte departe.

duminică, 29 octombrie 2017

Ceri, dar trebuie sa si dai inapoi

Oricat ai cere ce crezi ca ti se cuvine, trebuie sa intelegi ca trebuie sa dai  ceva inapoi, altfel ceea ce ai cerut ti se va lua.
Asa am patit si eu, am cerut mi s-a dat, dar inapoi nu am dat nimic.
Nu am oferit nimic.
Ce iubirea e aia care asteapta sa dai inapoi.

Cred ca, nu ma voi vindeca niciodata. Inima s-a prabusit in propria lume ireala.
Traiesc mai mult virtual. Cand vine vorba de real, totul se preface in nimic.
Dincolo de acest ecran tacut nu exista nimic. Eu si doar eu nnpentru nimeni (ma refer la viata sentimentala). Cine sa faca ceva pentru mine? Daca nu fac si eu la randul meu? Daca nu ofer si eu ceva?
Iubirea pentru multi e un fel de troc.

Nu am cum sa ma vindec. Oricat am cautat sa ies din din povestea asta nu voi reusi. Propriul vinovat sunt doar eu. Oricat incerc sa gasesc pe cineva sa ma asculte si sa fie al meu.
Unde e?
Cand in lumea asta larga rautatea si prostia e mare cat cerul.
Lumea virtuala e o lume uneori in care nu gasesti decat rebuturi si nebuni. Probabil si eu la fel sunt. Altfel ce as cauta in lumea virtuala?
Atat de rau am decazut de imi caut partener in lumea virtuala.

Unde si cand m-am pierdut?
Unde imi sunt valorile pe care le aveam in urma cu cativa ani?
Unde sunt femeia plina de iubire si entuziasm?
Cine le-a calcat si cum in picioare?

Oricat ma vait eu in postari, nimic nu se schimba si nu se va schimba.
Oricat as umbla eu in lumea asta larga dupa iubire, nu ma aleg decat cu dezamagiri, prostie si tristete.

Ai grija ce-i ceri lui Dumnezeu, iti va da, dar daca nu dai si tu ceva inapoi in schimb, asa cum ti+a dat asa iti va si lua.
Anul viitor va fi anul visurilor...cel mai de seama va fi zbor cu avionul spre alte zari!

Ce pacat ca nu am cu cine sa impart toate astea. Voi fi singura mereu.



sâmbătă, 7 octombrie 2017

Ploaia din suflet nu se opreste niciodata

E sambata, dar ploua.
Nu as putea sa scriu ca sunt bine dar nici rau nu sunt. Linistea invadeaza in sfarsit viata.
Nu as fi crezut ca va veni in final si ziua in care sa fiu mai calma si mai impacata cu mine.
M-am frustrat destul. Oricum nu intereseaza pe nimeni ca eu am neimpliniri sau dezamagiri. Fiecare dintre noi punem mai presus propriile interese, indiferent care sunt ele.
Am invatat ca un om cand te vrea, te vrea si gata. Nu exista pretexte.
Oamenii nu mai stiu sa iubeasca si sa doreasca. Munca e mai presus de toate.
Viata e compusa si sin clipe de relaxare.
Inca strabat drumul spre maturizare, dar parca refuz sa ma maturizez. Nu vreau sa devin adult, nici acum. Si, ce daca cei din jur fug de mine. E mai rau daca fug eu de mine. Atunci e cel mai grav.
Nu mai cred in iubire si relatii. Dezamagirile si vicitimizarile m-au obosit, pur si simplu.


Incerc sa ma adun complet, dar am observat ca nu dunt genul sa ma afund in studii si carti. Din pacate, prea tarziu am ajuns sa fac ce as fi vrut sa fac in urma cu 20 de ani si ceva, mult prea taziu. Am obosit.
Emotional depind de ceva sau de cineva.
Mereu m-am gandit ca intr-o zi voi parasi orasul in care stau. Nu apartin niciunui sector. Nu ma leaga nimic de orasul acesta. Las destinul sa decida.
Nu am stiut sa ma fac iubita si sa pastrez o iubire. Asa mi s-a spus. Probabil asa o fi. Motive: ca nu am facut anumite lucruri si nu am fost nu stiu cum.
Mereu am vrut sa am langa mine o persoana sa ma asculte, sa ma respecte, sa ma indrume...de fapt, practic mi-a lipsit iubirea parinteasca si de aceea niciodata nu voi putea avea o relatie. Trebuia sa imi dau seama ca nu am cum sa am o familie daca eu nu am avut una care sa ma iubeasca si sa ma indrume.
In zadar imi caut eu un om.
Nimeni nu e dispus sa imparta viata cu o femeie ca mine.
Ma amagesc singura.

joi, 5 octombrie 2017

Pasiunea e ta si doar a ta

Ma uit la oameni pe strada cum merg grabiti. Ma uit la cladiri cum stau neputincioase si nimeni nu le mai admira.
Putini sunt cei care se mai opresc sa le vada starea lor de conservare. Cum sa treci de un milion de ori pe langa o cladirie si sa nu ii admiri frumusetea sa?

Multi sunt prea ocupati si preocupati cu fel de fel de lucruri banale. Se uita la toate emisiunile si pierd timp pretios. Uita, sa priveasca si in jurul lor.
Cum e sa te opresti cateva secunde si sa privesti o minune arhitecturala? Ai incercat?

Din pacate, oamenii de felul acesta sunt putini. Multi o fac cu scopuri si interese. Putini sunt cei care pur si simplu o fotografiaza, o admira si o cunoaste. Putini o fac cu scop de relaxarea sa proprie.
Cand am cerut parerea cuiva legat de marca aparatului foto, am primit un raspuns care m-a dezamagit total.
Oamenii buni, daca nu ai si o sursa de energie pozitiva care sa nu fie raportata si la bani treci greu si imbatranesti tardiv.

Cand nimeni nu e langa tine sa te ia in brate, sa iti spuna o vorba frumoasa si sa te sustina, iti cauti implinirea sufleteasca in lucruri sau actiuni.
Sigur, multi nu inteleg ca, uneori nu e suficient sa ai copii si gata. Nu e asa treaba. Putini inteleg ca iubirea de partener e una si iubirea de copil e alta. Sunt doua lucruri diferite.
Am tot cautat sa inteleg de ce multi gandesc de genul: ,,ai copii, suficient,,.
Parca, gata, stop viata ta se opreste in loc si se invarte doar in jurul copiilor. Nu, nu e asa. Copii cresc si pleaca. Cand pleaca, cu ce iti umpli golul imens? Daca nu ai deja si o pasiune pe langa, fie ea care o fi.

Sa nu lasi pe nimeni sa te judece dupa pasiunea ta. Nimeni nu poate sa iti faca alegerile in locul tau. Nu e viata lor, e viata ta.
Cine iti da tie inapoi acele momente frumoase? Cine iti alinta tie momentul tau cu tine? Cine are rabdare sa te asculte? Cine sta sa asculte in miez de noapte banalitatile tale?
Nimeni. Iar daca apare, ai grija sa il pastrezi langa tine. Pretuieste acei oameni care te asculta.



sâmbătă, 30 septembrie 2017

Poarta-ti inima in siguranta

Incerc sa redevin cumva o persoana altfel. Incerc sa ma detasez de un trecut si o persoana pentru care reprezint un Bau Bau. Ma straduiesc sa gasesc o cale de-mi suprima furia. Ma lupt cu frustrarea si neimplinirea sufleteasca de mai bine de jumatate de an.
Credeam ca va fi simplu si voi reusi sa calc in picioare un trecut plin de rautati si tristeti.
Dar nu reusesc. In ochii lui ma victimizez si ma frustrez. E incredibil cat de bine s-a prefacut in acesti ani si ce bine si-a jucat rolul de sot (ex) neglijat si neimplinit.
Barbatii, multi dintre ei sunt niste ipocriti si prefacuti. Rar ii faci pe unii sa se transforme in oameni dintr-o bucata, in oameni care sa spuna lucrurilor pe nume. Oameni care sa nu te abureasca si sa te joace pe degete asa cum a facut si fostul meu sot care in final a reusit sa recunoasca (sub presiunile mele) ca nu am fost deloc ce isi dorea de la viata.
Am pierdut ani de zile langa un om care nu ma mai iubea de niciun fel. Cu un om care se bate cu pumnii in piept acum ca el a facut si a dres iar eu am fost si am facut si am fugit etc.
Mereu imi vor rasuna cuvintele lui pe post de scut de aparare.
Cum ma jigneste fara incetare daca ii jignesc femeie cu care si-a refacut viata si care e ingerul vietii sale... Inger ce poate oricand sa se transforme in demon.
Ce om poti fii sa traumatizezi pe viata un om si apoi sa te transformi intr-un om dintr-o bucata. Dupa ce il calci in picioare si il joci dupa bunul plac?
Ce om poti sa fii cand femeii care ţi-a stat alaturi in cele mai grele momente ale vieţii o calci in picioare si o tii sub amenintari si santaje?
Iar cand incearca sa-si refaca viata o pui la zid ca pe un tradator? Asta dupa ce tu tradezi primul.
Si, acum imi amintesc clar, in urma cu mai bine 14 ani, cand intr-o dimineata in bucataria din casa mamei lui ma santaja ca daca il insel ma trimite pachet la tata inapoi in cartierul ala urat. Cum eu trebuia sa vin direct acasa de la munca si nu ma opream deloc sa ma uit la vitrine caci altfel imi ieseau vorbe de genul
ai fost cu vreunul?

Am fost si sunt judecata dupa trecut, dupa faptul ca nu m-am maritat cu el virgina.

In ochii unui barbat, cand ajungi sa devii o femeie de nimic, un fel de bau bau, ala nu mai e barbat, nu-l mai numesti barbat.
Se numeste el barbat care iti indruga doar rautati si santaje?
Care te acuza ani de zile de lucruri care nici nu visai sa le faci?

In fina, imi pun o intrebare? De ce oamenii buni merita astfel de oameni in jur?
De ce femeia trebuie sa fie pe post de sclava a barbatului?
MAI SUNTEM IN EVUL MEDIU SI EU NU STIU?
De ce o femeie trebuie sa stea nonstop la picioarele barbatului, sa se lase pe ea si sa faca doar ce vrea el... si cand inceteaza sa faca asta devine bau bau, devine o mizerie de femeie, devine o curva, devina o vagaboanda, devina o nenorocita, devine o proasta, devina o tampita.... iata toate jignirile primite de la fostul sot.

Am scris aceasta postare pentru ca sa nu cumva sa mai indraznesc sa am pretentii de la viata anterioara!
Sa-mi amintesc ce fel de om sunt si cu ce fel de oameni am avut de-a face.
Sa-mi aminteasca ce sot muncitor am avut si cate a facut pentru mine iar eu ca un om de mizerie l-am neglijat, nu am facut sex de cate ori a vrut, ca am fost prea obosita, ca noaptea ma trezea fata de 5 ori si trebuia sa fiu fresh, ca am facut al doilea copil ca sa-l leg de mine si mai mult ca nu poate sa divorteze (uiteca, in final a putut divorta), ca nu il luam in brate de cate ori voia, ca ii intoarceam spatele.... tu, ziua ma jignesti si seara ai pretentii.

In ziua cand am aflat ca m-a inselat totul s-a terminat. Nu am putut sa trec, am incercat sa-mi refac viata dar si acela a fost la fel ca el, cu aceleasi rautati... cine te'a pus sa faci doi copii? de ce ai mai stat cu el daca l-ai vazut ca e asa? de ce asa si pe dincolo....

Singurul lucru pe care mi-l doresc este sa am sanatate si putere de munca.
Sper intr-o zi sa am casa mea platita din munca mea si sa nu mai stau in casa fostului sot sub amenintarea caruia stau zilnic, sub santajul ca imi ia copii daca nu fac cum spune el si ce vrea el. Ca am mult tupeu si gura mare, ca nu e treaba mea ca isi duce femeie vietii lui sa stea la aceeasi masa unde am stat eu mai bine de 20 de ani... si ma opresc... pentru ca, nu-i asa? eu sunt Bau Bau pentru el.

Si mai imi doresc enorm sa intalnesc si eu un barbat dintr-o bucata, un om care sa stie sa apare o femeie cand are nevoie, sa stea acasa cu familia in weekend si nu numai, un om care sa ma accepte asa cum sunt eu, cu bune cu rele, cu doi copii si cu trecutul asa cum a fost el. Un barbat care sa nu imi spuna dupa 20 de ani si ceva ca eu sunt un Bau Bau pentru el, o femeie de mizerie, o femeie care a fugit, o femeie care cica s-a dus dupa barbati (si eu nu stiam), un barbat ca sa stie cu adevarat sa respecte o femeie si sa nu o jigneasca si vina cu scuze si pretexte de tot felul pentru a se da el cel mai cuminte de pe planeta.






miercuri, 23 august 2017

Trecut

Daca as vrea sa vorbesc cu cineva acum si sa-i spun tot ce am pe suflet as vrea sa fie bunica mea.
Nimeni nu cred ca ar putea sa ma asculte.
I-as spune ca am nevoie de o mangaiere pe cap asa cum fac eu zi de zi cu copii. Sa ma alinte si sa ma certe usor ca nu am invatat la scoala mai bine. I-as spune sa fie mandra de mine acum, ca m-am indreptat la timp si nu am apucat in final pe drumuri gresite. I-as spune ca o iubesc si imi lipseste atat de mult.
Sa nu fie suparata ca m-am purtat urat cu parintii. Ca nu am putut sa-i iubesc vreo secunda. Sa ma ierte ca nu am vizitat-o mai des decat ar fi trebuit.

Au trecut mai bine de 20 de ani de cand ea nu mai e printre noi.
Mi-as dori atat de mult sa fii aici si sa ma ocrotesti. Nu am avut asa cum scriam norocul sa fim mai mult impreuna, mult mai mult. Nu am avut privilegiul sa am niste parinti grozavi. uniti si alaturi de mine asa cum sunt eu pentru copiii mei.

Lumea imi spune ca e timpul sa las aiurelile astea si sa ma maturizez odata. Lumea sa vorbeasca ce vrea. Nu ea e in locul meu.


Imi traiesc singura drama si in acelasi timp bucuria. Altfel nu as stii sa ma bucur de ce am.
Imi pare atat de rau ca nu am putut fii mai altfel decat si-ar fi dorit, poate...dar sunt mandra de tine bunica mea draga.
Sa te ODIHNESTI IN PACE.
Amin.

sursa foto:
google image

Pe urmele unui model

Fiecare dintre noi in primii ani de scoala cautam un model de urmat mai mult sau mai putin cu conotatii pozitive sau nu. Fiecare asteptam d...